O colectie de douazeci de povestiri, pline de emotie si adesea de umor, cu o forta evocatoare a personalitatilor ce construiau viata politica a epocii, cu scaderile, scandalurile si reusitele sale, volumul a fost editat intaia oara in 1926, iar sub pseudonimul Archibald cititorul de atunci il regasea pe Gheorghe Radulescu, un nume cunoscut si un autor a carui redescoperire era necesara si, asa cum isi va da seama cititorul de astazi, recomandata. Ce se intampla in acea “Romanie mica”? Cum se traia, cine lua deciziile cele mai importante pentru societate, cum se desfasura alternanta politica liberali-conservatori, cine erau marile personalitati ale fiecarui partid si cum s-au schimbat lucrurile dupa Marea Unire?
Fara sa devina o lunga insiruire de evenimente, date si nume, este o mica istorie alcatuita dintr-o suita de evocari in care se intalnesc nume ca Lascar Catargiu (pentru care autorul pare sa fi nutrit o afectiune aparte), Ion C. Bratianu sau D.A. Sturdza, dar si (din fericire Archibald nu se opreste la scena politica) marile nume ale vietii artistice si literare, peste toate parca stapanind acelasi Caragiale. Subiectiv asa cum este firesc pentru un scriitor care isi aminteste cu omenestile slabiciuni ale memoriei si firestile interpretari profund personale, devenind cronicarul Romaniei conduse de primul rege, Carol I, si guverne liberale sau conservatoare ce se succedau spre deliciul sau furia presei si opiniei publice, este inainte de toate un volum plin de viata si parfum vetust. Insotit si de ilustratii pe masura, ce readuc in atentia celor de azi umbrele, realizari, infrangerile si esecurile celor de ieri, deveniti astazi trecut si istorie. Iar subtitlul de “Anecdote istorice” este cum nu se poate mai potrivit pentru aceasta calatorie.
Archibald (Gheorghe Radulescu), Ce am vazut in Romania mica. Anecdote istorice, editura Corint, 2023