Se stie totusi ca a trait intre 1632-1675, nu a calatorit niciodata in strainatate, s-a bucurat de succes in orasul sau fara sa poata sa castige prea mult din asta, si la moartea sa numeroasa familie (ar fi avut potrivit unor surse 11 copii) a mostenit datorii deloc de neglijat. Cum nu avem informatii despre ucenicia in vreun atelier este foarte probabil ca pictorul sa fi fost un autodidact, inzestrat cu remarcabil talent nativ. Ignorat multa vreme dupa moarte si redescoperit cu entuziasm mult mai tarziu, Vermeer era genul de pictor care lucra mult la o singura panza, incercand ca fiecare detaliu sa fie desavarsit, dar scenele sale de gen sunt astazi remarcabile ca atmosfera, precizia tuselor si fascinatia pentru culoare. Iar Vermeer era un artist care nu se dadea in laturi sa foloseasca pigmenti dintre cei mai costisitori, obicei care l-a facut sa se afunde si mai mult in datorii. Chiar daca cel putin o vreme a fost randul lui colectionar si negustor de arta, fara prea mare succes financiar.
2. S-a pastrat putine lucrari ce ii pot fi atribuite cu certitudine, si potrivit celor mai recente date numarul picturilor autentificate este de 36 (desi se presupune ca altele s-au pierdut in timp). Nu isi semna compozitiile, le data foarte rar, dar in ciuda lipsei de succes din timpul vietii ulterior va fi unul dintre cei mai falsificati pictori. De numele sau se leaga faima unui anume Han van Meegeren, care in perioada 1938-1945 a falstificat si vandut mai multe panze “de Vermeer”, atat de bine pictate incat nu doar ca s-au vandut relativ usor, dar au pacalit numerosi colectionari si experti. Abia dupa razboi falsificatorul avea sa fie identificat si condamnat la un an de inchisoare, dupa un proces care a tinut pagina intai a ziarelor. Motivul? Van Meegeren ii vanduse un Vermeer fals nimanui altcuiva decat lui Hermann Goering.
3. Interesant este ca acest pictor prefera panzele de mici dimensiuni, spre deosebire de majoritatea contemporanilor sai, si vazute astazi tablourile sale surprind tocmai prin finetea detaliului si tusele delicate, efectele luminoase si migala cu care se “misca” pictorul pe o suprafata atat de mica. Se stie ca in adolescenta ar fi fost atras si mai tarziu influentat de panzele expuse in hanul tatalui sau (familia ar fi locuit la etaj) si din amintirile contemporanilor, tinand cont si de gustul epocii, erau foarte probabil panze si gravuri mici, cu rame simple, ieftine. Asa ca poate de aici mai tarziu Vermeer a preluat un model si a preferat tablourile mai mici, fara sa faca rabat la minutiozitate si eleganta tusei.
4. S-a casatorit pe cand avea doar 21 de ani cu o anume Catharina Bolnes, care abia se mutase in Delft, si chiar daca la prima vedere un pictor nu prea cunoscut nu era o partida prea buna cu siguranta ca a cantarit greu averea tatalui, negustor vechi si respectat. Pictorul a mai trebuit sa faca un pas important, trecand de la protestantism la catolicism pentru ca familia Bolnes sa fie de acord cu oficializarea relatiei. De altfel se pare ca pentru cea mai mare parte a vietii pictorul, sotia lui si copiii ar fi locuit in casa soacrei, care in buna masura l-a intretinut financiar.
5. “Fata cu cercel de perla” (cunoscut si sub numele de “Fata cu turban”) este probabil cea mai cunoscuta pictura a lui Johannes Vermeer, dar la fel ca despre multe dintre tablourile sale se cunosc prea putine detalii despre geneza lucrarii. Se presupune ca ar fi fost pictat in jurul anului 1665, si era de la bun inceput diferit de normele de atunci pentru un portret prin cercelul de mari dimensiuni si expresia parca putin surprinsa a modelului. Unii experti cred ca fata din cadru ar fi fost Maria Vermeer, primul copil al cuplului, care mai apare si in alte tablouri ale pictorului.
Foto: wikipedia.org,