1. Chiar daca a avut toata viata probleme de vedere, inclusiv o hipersensibilitate la lumina, Roy Orbison nu era nevazator, asa cum s-a crezut multa vreme, iar celebrii ochelari de soare, cu rame mari, dupa moda vremii, erau in egala masura utili si un element-cheie al imaginii artistului. Daca initial a purtat simpli ochelari de vedere, asa cum apare si pe coperta primelor sale discuri, in timpul turneului din 1963 alaturi de The Beatles,muzicianul si-a uitat ochelarii in avion, asa ca a fost nevoit sa poarte ce avea la indemana, o pereche de ochelari de soare. Deveniti repede un element iconic, pentru Orbison, dominat mereu de trac inainte de concerte, au ajuns sa joace si rolul unei masti care il proteja si ii dadea incredere.2. Dupa ce a primit o chitara de la tatal sau, pe cand abia implinise sase ani, Orbison si-a gasit un idol si un model, cantaretul de country Lefty Frizell, care va ramane unul dintre preferati si principala influenta recunoscuta. Peste decenii, cand va face parte din Traveling Wilburys, va folosi numele de Lefty Wilbury.
3. Fascinat de masini, mai ales de cele in editie limitata, Orbison nu a ezitat sa isi alcatuiasca o veritabila colectie de automobile atunci cand si-a permis, si era o veritabila enciclopedie in domeniu. S-a intamplat de cateva ori sa intre in vorba cu soferul unei masini care ii placea si sa se ofere sa o cumpere pe loc. Era si un cinefil fanatic, avand perioade in care vedea doua-trei filme pe zi, si ajungea sa revada peliculele preferate de nenumarate ori. Din pacate singurul film in care a jucat, The Fastest Guitar Alive (1967), regizat de Mickey Moore, a fost o catastrofa din toate punctele de vedere.
4. Spre sfarsitul anilor 60, cand muzicianul se bucura de un impresionant succes, o serie de drame personale l-au fortat sa se retraga o vreme din lumina reflectoarelor, luptandu-se mult timp cu puternice crize depresive. Mai intai si-a pierdut sotia intr-un accident (dupa o perioada de separare) pentru ca dupa putina vreme doi dintre fiii sai sa moara intr-un incendiu. A fost nevoie de mult timp – o buna parte petrecut in studiourile de inregistrari – pentru ca Orbison sa poata reveni pe scena, desi pana spre sfarsitul vietii nu a mai avut succesul comercial de la inceput. Un album inregistrat in acea perioada, “One of the Lonely Ones”, avea sa ramana in arhive din 1969 pana in 2015, cand a fost in sfarsit lansat. 5. Daca initial prefera haine in culori vii, la moda, ulterior Orbison a inceput sa poarte mereu negru, sa isi vopseasca si parul in aceeasi culoare, iar in contrast cu pielea foarte alba efectul vizual a fost unul cel putin impresionant. Imobil pe scena (spre deosebire de larga majoritatea a trupelor si numelor din acea vreme), cu ochii ascunsi de lentilele intunecate, si-a construit repede si o identitate vizuala unica. Desi prietenia cu Johnny Cash s-ar putea sa fi fost “responsabila” pentru alegerea nuantelor inchise, mai ales dupa ce si Cash a inceput sa se prezinte ca “The Man in Black”. De altfel, dupa cum isi amintea acesta intr-un volum autobiografic, Orbison si-ar fi lasat parul mai lung spre sfarsitul vietii in urma unui pariu dintre cei doi.
6. Dupa o lunga perioada in care intrase intr-un con de umbra Roy Orbison avea sa revina in primplan la jumatatea anilor 80, si publicul parea sa il redescopere cu un entuziasm care il uluia dupa ce se obisnuise pret de decenii cu lipsa de succes si vanzarile mediocre. Din aprilie 1988 face parte din trupa Traveling Wilburys, un super-grup care ii includea si pe Bob Dylan, George Harrison, Jeff Lynne si Tom Petty, dar cei cinci au lansat un singur album inainte de moartea lui Orbison, Traveling Wilburys Vol. 1, un succes surprinzator de critica. Un al doilea disc, Traveling Wilburys Vol. 3, avea sa apara abia in 1990 si o vreme, pana la reeditare, cele doua albume au fost adevarate raritati. Roy Orbison murise la sfarsitul anului 1988, cu putin timp inainte de aparitia albumului cu numarul 23, Mystery Girl. Un alt album postum de succes avea sa fie King of Hearts, lansat in 1992 si avand la baza diverse demo-uri si piese ramase in arhive, pe una dintre ele aparand si saxofonistul Clarence Clemons, cunoscut pentru indelungata
colaborare cu Bruce Springsteen si E Street Band.
Foto: peacecenter.org, discogs.org, jambase.com
