Catedrala medievala gotica s-a nascut potrivit legendelor si documentelor in Saint Denis, astazi suburbie a Parisului. In 1136, Abbot Suger, cleric, a decis reconstruirea Bisericii Carolingiene. Totul a inceput cu introducerea unui nou element arhitectural, o roza pe fatada. Restul este istorie.
Cand mesterii, zidari si sculptori s-au intors sa-si priveasca opera realizata intr-o unitate extraordinara, broderiile catedralelor si vitraliile sclipind in lumina, au stiut ca asa arata paradisul.
De unde atata frenezie si atat de mare speranta ?
Sipitul francez aflat intr-o teribila expansiune, cucerise Sicilia si Anglia, incerca sa se extinda in Egipt si Africa de nord si Franta isi ingaduia sa construiasca poduri, apeducte si sa ridice la inaltimi ametitoare bolti ogivale.
In intreaga Franta, sate si orase isi doreau sa aiba cea mai frumoasa si inalta biserica, veneau sa vada mesterii zidari, sa invete si sa ii roage sa treaca muntii pentru a ridica clopotele de bronz tot mai sus.
Orasele spaniole chemau arhitecti francezi, mesterii ajungeau in Polonia sau chiar in Finlanda. Catedralele din Reimes, Chartres, Beauvais, Notre-Dame inspirau intreaga Europa.
Anglia a inventat ogiva in acelasi timp cu Franta, dar catedralele englezesti nu au reusit parca in aceeasi masura ca si catedralele franceze contopirea tuturor, a celor fericiti sau mai putin fericiti, a celor saraci si bogati. Catedrala in Anglia a exprimat intr-un anumit fel bogatia comunitatii si nu bogatia comuniunii.
Stilul gotic
