Un basm postmodern original, plin de umor negru, si cu siguranta indraznetRoman ecranizat cu Amy Adams in rolul principal
Intr-o naratiune bizara cu ecouri kafkiene, o mama renunta la cariera ei si alege sa ramana acasa, alaturi de fiul abia nascut, pentru a se bucura de acea perioada atat de dificila si atat de minunata. Va fi mereu acolo, de cate ori va avea el nevoie, construind impreuna o relatie si o lume. Visele de a fi cunoscuta mai curand ca artista par sa nu mai insemne prea mult acum. Unele au depresie postpartum, altele simt ca au facut o greseala sau ca era prea devreme (sau prea tarziu), iar viata li s-a schimbat pentru totdeauna. Nu exista formule magice si nici posibilitatea de a rescrie totul. Insa pentru mama din aceasta povestire totul pare perfect. Pana cand treptat incepe sa se schimbe.
Mai intai, dupa aproximativ doi ani, pe ceafa ii apare par, un par aspru, parca de animal. Ar putea fi o bizara dereglare hormonala, si totusi este putin infricosator. Insa si dintii parca sunt tot mai ascutiti si mai puternici, mai curand de carnasier cu experienta decat de mama uneori epuizata de prea multa fericire. Impulsurile sunt tot mai des violente, primale, salbatice, civilizatia si obligatiile o inchisoare din care vrea sa evadeze, nevoia de libertate si abandon a conditiei de mama responsabila tot mai intense. Nimeni nu o intelege. Si nici nu o crede. Nici macar sotul, mereu plecat, absent mare parte din saptamana, care o trateaza telefonic la fel ca un terapeut excedat de iluziile celei mai vechi paciente.
Nu trece mult pana cand mama trebuie sa accepte ca se intampla ceva. Ca aceasta metamorfoza nu este semnul unei boli psihice in plina si exploziva dezvoltare. Ca trupul, mintea, parul, dintii, fiinta se schimba din om in altceva. Intr-o creatura mai curand… canina. Intr-o catea. Este totul o nebunie sau este adevarat? Iar cartea pe care o gaseste la biblioteca unde se duce in cautarea de raspunsuri va schimba totul in viata ei.
Rachel Yoder, Cateaua-de-noapte, editura Trei, 2023
