Chiar daca s-a vorbit mult despre boala care l-a distrus pe Toulouse-Lautrec si care paradoxal l-a facut sa se refugieze in arta sa, dar si in alcool si promiscuitate, nu se stie nici astazi exact de ce a suferit genialul pictor.
Primele semne au aparut inca din adolescenta, cand copilul care parea prea plapand pentru varsta sa s-a transformat treptat intr-o caricatura, cum obisnuia adesea amar sa spuna, cu o auto-ironie muscatoare. Potrivit unor ipoteze recente, in absenta unui studiu de caz din timpul vietii artistului, Toulouse-Lautrec a suferit de asa-numita distrofie poliepifazara a lui Clement, favorizata si de mostenirea genetica (parintii sai erau veri primari). Chiar daca se credea ca accidentele i-au produs fracturile greu vindecate, se pare ca acestea apareau ca efect al bolii.
Toulouse-Lautrec era un obisnuit al cercurilor mondene si artistice ale epocii, dar intr-o perioada s-a apropiat foarte mult de grupul Les Nabis ( ebraica nabis - profeti), o grupare a tinerilor artisti, care numara in randurile sale nume ca Serusier, Bonnard, Ibels, Maurice Denis, Vuillard, Verkade, Roussel, Lacombe, multi ulterior intrati in anonimat. Teoreticianul grupului era Maurice Denis. Grupul a fost influentat de numerosi artisti si genuri ale vremii, de la Gauguin, Degas si Cezanne la pictura populara si stampele japoneze.
In stilul sau excentric, Toulouse-Lautrec si-a ales drept animal de companie un cormoran, caruia ii daduse numele Tom si pe care il ducea cu el peste tot, cu o lesa, invatandu-l chiar sa bea absint. Cuplul ciudat starnea senzatie pretutindeni, pana cand in timpul unei vacante la Taussat cormoranul a fost impuscat, se pare accidental, de un vanator.
La Taussat Toulouse-Lautrec a inchiriat o casa de vacanta, aflata pe Chalet de la Plage, la numarul 207, dar in scurt timp certurile cu proprietarul au devenit obisnuinta. Acesta a facut chiar o plangere autoritatilor, reclamand ca artistul a facut pe o panza desene grosolane, obscene, necuvincioase. Mai mult, a scos lucrarile in curtea casei, de unde puteau fi vazute de copii si de oamenii respectabili. Talentul lui Toulouse-Lautrec nu isi gasise aici prea multi admiratori.
Fizicul sau diform i-a adus nu o data necazuri artistului, dar una dintre cele mai jignitoare intamplari s-a petrecut in Olanda, unde plecase impreuna cu prietenul sau Dethomas. In timpul unei plimbari cei doi s-au pomenit urmati de un grup tot mai mare de copii, care glumeau si radeau, convinsi ca Toulouse-Lautrec este pitic de circ. Se anuntase un astfel de spectacol in curand, iar copiii erau convinsi ca artistul este piticul ce ii va distra cu glumele sale. Furios, pictorul a parasit Olanda, unde nu avea sa mai revina vreodata.
Toulouse-Lautrec si-a inchiriat la un moment dat un atelier in Paris, la etajul intai al unei vile pe Avenue Frochot, unde lucra si unde deschidea mici expozitii personale, unde erau invitati doar prietenii. Adesea invitatiile primite de acestia aveau numarul casei gresit, din neatentie sau mai curand ca o sfidare adresata de artist : vreti sa imi vedeti lucrarile, gasiti-ma ! S-a plictisit insa repede si a parasit atelierul, lasand in urma o adevarata comoara : 87 de tablouri. Acestea au avut o soarta tragica. Portarul a dat treizeci noului locatar al apartamentului, un anume doctor Billard. Restul au ajuns prin localuri mai mult sau mai putin deocheate, fiind schimbate cel mai des pe cateva pahare de vin, fiind ulterior distruse sau pierdute.
Nici cele de la doctorul Billard nu au fost mai bine intretinute. Aruncate de acesta intr-un colt, au ajuns pe mana femeii de serviciu. Mai intai aceasta a folosit ramele pentru foc, apoi panzele in loc de carpe de spalat. Cu cele ramase, a astupat gaurile casei din satul ei, era in definitiv panza buna si rezistenta.
Un singur tablou a ramas in posesia doctorului Billard, dar acesta l-a schimbat pentru lucrarea adusa de un pacient, care avusese se pare mai multa intuitie. Mult mai tarziu, cand Toulouse-Lautrec era deja un nume, Billard a regretat pana la moarte ca distrusese o adevarata avere din prostie, renuntand si la ultimul tablou, la randul sau pierdut. A fost marele sau regret, cu care a si murit.
Henri de Toulouse-Lautrec isi pretuia si iubea prietenii, desi adesea nu se putea abtine sa ii supuna unui tir de muscatoare ironii. Vollard, unul dintre cei mai apropiati, povesteste in memoriile sale ca micul pictor l-a vizitat acasa intr-o zi in care Vollard era plecat din Paris. La intoarcere, servitoarea i-a spus lui Vollard ca il cautase un domn maruntel si curios, care in chip de carte de vizita desenase un omulet pe spatele unui studiu realizat de Vollard.
Justine Dieuhl - Musee D'Orsay, Paris
Unul dintre cei mai talentati desenatori din istoria artei, Henri de Toulouse-Lautrec a acceptat cu placere sa realizeze desenele pentru numeroase carti importante ale vremii, dar eforturile sale nu au fost rasplatite pe masura.
Cel mai pretios proiect pentru Toulouse-Lautrec a fost ilustrarea unei editii de lux a lucrarii lui Jules Renard, Histoires naturelles, realizand 22 de planse si sase vignete. "Personajele" era animale diverse, de la cocos sau uliu la soarece, magar sau melc. Va munci cu pasiune la acest proiect in 1898, studiind animalele cu pasiune. Isi aduce o broasca raioasa acasa, pentru a o desena, dar aceasta fuge dupa cateva zile in strada. Merge la Gradina Zoologica din Bois de Boulogne, unde deseneaza un berbec, avand ca model o capra salbatica. Din pacate editia, aparuta in 100 de exemplare, nu s-a bucurat de succes, fiind in final scoasa la pret redus, fiind insa astazi o raritate bibliofila de o valoare artistica si financiara uriasa.
Dependenta de alcool i-a adus numai necazuri pictorului, si in final i-a grabit moartea. Presat de familie si prieteni, luptand cu interdictiile medicilor, dupa mai multe crize de alcoolism Toulouse-Lautrec a gasit stratagema perfecta pentru a bea. Toti l-au felicitat pentru noul sau baston, cu maciulie de argint, foarte elegant si potrivit. Numai ca maciulia impozanta este scobita, fiind un recipient de aproape jumatate de litru, in timp ce in maner se gaseste un paharel. Loc suficient pentru a-si ascunde proviziile, improspatate tot mai des.
Cu putin timp inainte de moarte, ca pentru a-si lua adio, Toulouse-Lautrec a revenit in atelierul sau parizian, de unde a scos toate lucrarile sale neterminate, de la picturi la lucrari pe carton, desene si studii. A selectat lucrarile pe care le considera bune, le-a terminat si semnat, punand si celebra sa monograma. A fost ultimul sau proiect de amploare. Operele lasate aici vor forma dupa moartea artistului cea mai mare parte a fondului Muzeului din Albi.
