- E Sibiu Dans 2007, asa cum arata el la fata locului, evenimentul pe care ti l-ai dorit?
E un festival asa cum l-am gandit eu, publicul a venit la spectacolele propuse de noi, locatiile au fost foarte diferite si piesele la fel. Sunt foarte multumit de cum a iesit, desi e foarte greu sa organizezi un festival intr-un alt oras decat cel pe care-l cunosti, cu multe spatii, multi parteneri. Am avut noroc si cu vremea - festivalul are destule reprezentatii in aer liber.
- Si probleme?
Probleme sunt in mare parte legate de infrastructura orasului, de modul in care Sibiul este sau nu pregatit sa gazduiasca o astfel de capitala culturala europeana. Strada Azilului, unde am avut o serie de spectacole in cea mai veche biserica din oras (un spatiu superb) a fost desfundata si lasata asa pe toata perioada festivalului, ceea ce a creat probleme logistice si pentru noi, si pentru public. Accesul a fost destul de dificil, si as fi asteptat mai multa intelegere din partea celor care lucrau acolo, sa-si faca si treaba si sa acorde, totusi, atentie si evenimentelor care se petreceau la Biserica Azilului. Insa orasul e in transformare, e normal ca fiecare sa vrea sa-si faca proiectele, important e ca festivalul merge mai departe.
- Care e diferenta esentiala intre acest festival si cele pe care Fundatia Proiect DCM le-a organizat in Bucuresti?
In primul rand, e primul in care evenimentele sunt prezentate in spatii foarte diverse. Pana acum, festivalurile pe care le-am organizat la Bucuresti erau destinate unui teatru, unei scene clasice, conventionale; la Sibiu, mai bine de jumatate sunt in spatii neconventionale, in aer liber, la Dumbrava Sibiului, in vitrina magazinului Steilmann, la Pavilion...
- Asta si pentru ca multe dintre spectacole sunt mai degraba de "performance" decat de dans propriu-zis.
Pariul a fost sa fac un altfel de festival decat cele de pana acum, si sigur ca am ales spectacolele si in functie de locatiile disponibile. Am incercat sa gasesc un numitor comun, sa aduc corpul in fata, insa din unghiuri si in spatii diferite.
- Inainte sa fie gata, despre proiectul tau prezentat in festival, in duetul "Danse.Entre.Deux", nu prea voiai sa vorbesti.
"Danse.Entre.Deux" e un proiect pe care eu il consider fericit, avand in vedere datele in care a fost lucrat - patru saptamani la Luxemburg, cu o echipa noua, cu doi dansatori pe care nu-i cunosteam si un "light-designer" din Berlin. Produsul finit, idream.landi, mie imi place si ofera publicului o perspectiva noua asupra visului, un alt tip de apropiere fata de artist.
- Vise? De ce vise (e ceva nou
in estetica ta)?
De destul de multa vreme, visez destul de ciudat, foarte amestecat; am fost implicat in foarte multe proiecte, am calatorit foarte mult si am intrat intr-o zona destul de amestecata a visului. De la asta am pornit, de la ceea ce se intampla cu mine si cu interpretii mei, cu care am construit spectacolul.
- Cu Sibiu Dans 2007, Proiect DCM implineste zece ani de activitate.
E un inceput pentru o alta forma de dezvotare a fundatiei?
Nu stiu daca putem vorbi de o dezvoltare a Fundatiei Proiect DCM, poate de o schimbare radicala in felul in care va functiona de acum incolo. Obiectivele pe care si le-a propus fundatia la momentul 1997 au fost atinse, acum exista o generatie de tineri creatori, exista o institutie (Centrul National al Dansului), publicul e mult mai prezent si a avut intr-o mai mare masura sansa intalnirii cu dansul contemporan. E o schimbare importanta a peisajului coregrafic, iar fundatia isi va reorienta activitatea, in principal, catre sprijinirea proiectelor mele artistice si mai putin catre organizarea de evenimente, festivaluri etc.
"Danse.Entre.Deux", o colaborare intre Bernard Baumgarten ("broken car", cu Mihaela Dancs si Adrian Stoian) si Cosmin Manolescu ("dream.land", cu Camille Mutel si Litsa Kiousi), va fi prezentat pe 31 august la Sibiu (Pavilion 2007), in inchiderea Sibiu Dans 2007, si pe 3 septembrie la Bucuresti (Centrul National al Dansului).
