Din ultimul roman al Elfriedei Jelinek, laureata a Premiului Nobel pentru literatura in 2004, strabate acelasi cinism exacerbat, intalnit si in “Pianista” sau “Exclusele”.
Casatoria, copiii si iubirea sunt desfiintate cu cruzime, intr-un limbaj frust si violent. Cele doua personaje feminine, Paula si Brigitte, isi traiesc iubirile, intr-un orasel austriac de munte, fara false iluzii, pentru ca oricum acestea nu mai au loc intr-o realitate searbada, alaturi de niste barbati ingrozitor de terni. “posibil ca acesti cretini sa se bucure acum si mai tare de nenorocirea ta”, spune autoarea.
Bineinteles, cretinii sunt ei, barbatii, iar Jelinek le contureaza un portret fidel. Barbatii din carte, in special Heinz, sotul lui Brigitte, iubesc cu o inima de caine. Femeile, intre o sarcina, un amant si un viol, sunt prinse ca intr-o menghina, care le strange din ce in ce mai tare.
Autoarea surprinde alternativ secvente din intunericul apasator din viata acestor femei, care nu lasa loc decat vorbelor sarcastice.
“paula nu e cea mai buna femeie. paula si-a trait destinul deja altundeva. aici i se sfarseste. brigitte si-a inceput destinul aici.” Intre timp, viata trece pe langa aceste femei. Iar scriitura lui Jelinek scrijeleste pana la sange.
