Volumul reuneste, in peste 340 de pagini, istoria acestor femei, incercand sa explice resorturile influentei si puterii lor de decizie. Sa incredintezi unei femei o responsabilitate de conducere a fost considerat multa vreme de-a lungul istoriei o insulta la adresa lui Dumnezeu si o incalcare a ordinii si a oricarui principiu de justitie.
In Franta, femeile si-au arogat aceasta putere incalcand, de fapt, legile si obiceiurile. Cea dintai dintre toate a fost Caterina de Medici, care pentru 30 de ani a reusit sa mentina intacta autoritatea regala.
Insa alaturi de regine, in antagonism cu ele, alte femei (asa-zisele regine ale inimii) au avut asupra echilibrului politic intern si extern al monarhiei franceze, in secolele care preced Revolutia, o formidabila influenta, mai mult sau mai putin discreta.
Capitolul dedicat Dianei de Poitiers, „Frumusetea ca mit”, este elocvent in acest sens. „Autoritatea de care se bucura Marea Senesala dupa urcarea pe tron a lui Henric nu era, totusi, rodul unei investituri temporare, ci a uneia permanente si nelimitate...”, spune autoarea despre Poitiers.
Atotputernicele amante regale au trebuit sa invete sa-si puna la incercare viclenia, sa creeze aliante, sa distribuie favoruri, sa corupa, fara a fi zdrobite de regine.
„Amante si regine” este a treia carte lansata de Editura Curtea Veche, in parteneriat cu Oriflame, dupa romanul „Menajul spaniol”, de Michel de Castillo, si „Zborul Reginei”, de Tomas Eloy Martinez.
