In cartea “Ultimul vis al lui Freud”, scrisa de D.M. Thomas, fantezia si realitatea se impletesc. Rememorandu-si viata si incercand sa-si inteleaga propriile vise, personajul Freud reflecteaza asupra impactului pe care teoriile sale le-ar putea avea dupa disparitia sa.
Protagonistul amesteca, intre delir si suferinta, episoadele reale cu cele imaginare ale propriei vieti, construieste un prezent la intersectia dintre vis si realitate, psihanalizeaza evenimente care urmeaza sa aiba loc abia in zilele noastre si isi prezinta fantasmele incestuoase drept adevaruri. Spre mirarea cititorului, sotia sa apare drept sora, fiica se infatiseaza drept iubita.
“Majoritatea cuplurilor respectabile de evrei pe care le cunosteam erau, in secret, intr-o proportie considerabila, incestuoase”, spune personajul. Dialogul lui Freud cu inconstientul propriu devine un pretext pentru construirea unui univers detabuizat, pe care unii l-ar putea considera scandalos de-a dreptul, in care cititorul se gaseste si el absorbit.
“Sunt in favoarea unei vieti sexuale de o libertate infinita”, declara, in carte, Freud. Iar lucrurile care nu s-au petrecut in realitate pot capata, in minte, o viata a lor. Perversa si pe alocuri datatoare de fiori, cartea britanicului D.M. Thomas recompune tabloul autoanalizei lui Freud, analiza pe care acesta din urma nu si-ar fi putut-o face, probabil, decat in zilele noastre, cu conditia sa supravietuiasca propriei sale morti.
