Cartea editata de Humanitas se vrea „o modesta propunere de a regandi cultura romana pornind de la ceea ce ii lipseste, fara a renunta la ceea ce, in aparenta, ii prisoseste”. Dezvoltand si argumentele altor oameni de cultura, precum Benjamin Fundoianu, Eugen Ionescu sau Ioan Petru Culianu, Patapievici analizeaza conceptul de cultura „second hand”. Publicam aici un fragment din volum.
„Reintors printre noi, Eugen Ionescu ar relua argumentul din „Nu”, corozivul sau pamflet teologico-literar din 1934. De vreme ce exista Dumnezeu, orice alta activitate in afara considerarii existentei Lui este inutila, de nesustinut. Pe cale de consecinta, creatia literara si critica literara sunt inutile, valoarea culturala fiind in sine relativa, iar actul critic reversibil: orice se poate demonstra cu egala indreptatire. Deci, ca orice cultura, cultura romana, in loc sa se ocupe de Dumnezeu, se rataceste in consecintele absentei Lui, risipindu-se in absurditatile relativismului. Dar, in chip de cultura romana, cultura noastra e inexistenta, deoarece unei analize obiective, daca ii comparam valorile pe care ea le omologheaza cu valorile pe care marile culturi le confirma, nu rezista nimic. In cuvintele limbii de azi, Eugen Ionescu ar spune ca traim intr-o cultura second hand. (...)
Mai aproape de noi, intr-un text scris in 1982, dar publicat abia in 1991, Ioan Petru Culianu a dezvoltat urmatorul argument: cultura romana de azi nu exista; in Romania postbelica nu s-a produs nimic important; este o cultura radical provinciala, in care nu exista o selectie a valorilor, nu se discuta lucruri importante, iar nivelul discutiilor ignora dezbaterile la zi din alte parti ale lumii; este o cultura in care, daca ramai, esti automat un provincial, si pe care, daca o parasesti, trebuie sa o uiti cat mai complet, pentru ca, daca nu o faci, ramai marcat.”
