La jumatatea anilor ‘70, unii dintre cei mai tari scriitori din Romania erau cei de limba germana, care prin anii ‘80 aveau sa paraseasca definitiv o Romanie fara speranta pentru o Germanie care le promitea cel putin libertatea scrisului. Herta Müller, Richard Wagner, Johann Lippet, Ernest Wichner fac acum cartile in literatura germana.
De curand a aparut la Editura Polirom, in traducerea lui Michael Astner, romanul “Catrafuse”, al lui Richard Wagner, una dintre putinele sale carti aparute in Romania.
Werner Zilich, inginer constructor in Germania, tocmai si-a ingropat tatal intr-un sat din Banat. Acum s-ar intoarce si nu prea in Germania. Dar nu are de ales. Pe drum, durerea pierderii tatalui se amesteca cu deprimarea drumului de unul singur printr-o Romanie in plina tranzitie. In apropiere de Budapesta, Werner Zilich incearca sa scape de melancolie in bratele a doua prostituate unguroaice. Cum-necum, se pricopseste cu una, pe care trebuie s-o lase in Germania. Amintirile lui se amesteca astfel cu amintirile fetei. Istorii diferite, dar care, retraite, sunt o eliberare: de esecurile propriei vieti, de memoria propriilor familii.
Folosind acest pretext al mortii tatalui, eroul cartii realcatuieste, din amintiri, povestea unei familii de svabi banateni. Pentru ca este propria sa familie, stie bine cum au stat lucrurile si cum stau astazi, cand “toti sunt morti”.
Stie ce a insemnat America pentru strabunicii lui, dar si ce insemna sa te intorci de peste Ocean in micul sat svabesc din Banat. Ce insemna sa te mandresti cu porecla “Americanul”, dar si sa suporti reprosurile copilei lasate in sat, care, dupa zece ani, la intoarcere, nu mai vrea sa stie ca are parinti. Razboaie mondiale, deportari, emigrare - totul vazut ca o mica istorie, aceea a propriei familii.
