Contemporani cu noi sau cu parintii nostri, nenumarati martiri au murit in inchisorile comuniste. Ierarhii, clericii, mirenii, intelectualii, studentii, taranii au suferit pentru credinta, aparandu-si pana la capat libertatea de a crede in Dumnezeu. Multi ani, eroilor anonimi li s-au ridicat statui doar in inimi. Dar acum, o carte despre credinciosii ortodocsi, romano-catolici si ai cultelor protestante, ucisi in inchisorile comuniste, a fost lansata la Patriarhia Romana. Este o recunoastere oficiala a suferintei.
Volumul "Martiri pentru Hristos din Romania in perioada regimului comunist" prezinta biografiile a peste 200 de romani, documentate pe baza dosarelor fostei Securitati, dar si a marturiilor celor care i-au cunoscut personal. Lucrarea, o premiera pe piata editoriala, este rezultatul cercetarilor intreprinse timp de patru ani de catre Bisericile Ortodoxa Romana, Romano-Catolica si Evanghelica din Romania. Aflata la prima editie, aceasta include povestile martiriului a 241 de crestini, dintre care 207 au fost ortodocsi, 30 romano-catolici si patru evanghelici.
Greco-catolicii, in editia a doua
Din studiu lipsesc martirii greco-catolici, deoarece reprezentantii cultului nu au reusit sa incheie cercetarile. Pastrand un spirit ecumenic, studiul ramane insa deschis si cultele vor putea adauga noi martiri identificati. Pe viitor, va aparea si o a doua editie a volumului care, pe langa martiri crestini-ortodocsi, romano-catolici si protestanti, va contine si nume de greco-catolici. Martirii sunt aranjati in ordine alfabetica, si nu grupati in functie de confesiune, ceea ce sporeste importanta ecumenica a lucrarii. Primul tiraj al volumului a fost de 4.500 de exemplare, insa va aparea in librarii dupa Paste. Tema volumului a fost propusa de fundatia germana Sf. Gerhard, care l-a si finantat. Cartea de 802 pagini a aparut la editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti. La cercetari au contribuit 15 autori, coordonati de un comitet de 10 reprezentanti ai cultelor din Romania, care s-au folosit de arhivele CNSAS, ale tribunalelor, ale Ministerului Justitiei sau de probele orale ale cunoscutilor martirilor.
Scriitori printre martiri
Pagini consistente din carte sunt dedicate unor nume cunoscute din cultura romana, precum Vasile Voiculescu ori Mircea Vulcanescu. Arestat in 1958 si acuzat de uneltire contra oranduirii sociale, pentru pastrarea legaturii cu intelectualii care frecventasera cercul "Rugul Aprins" de la Manastirea Antim, Vasile Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de temnita grea, cinci ani de degradare civica si confiscarea totala a averii. A fost purtat prin inchisorile de la Jilava si Aiud. Vasile Boroneant, un detinut politic, incarcerat alaturi de el, isi aminteste ca Vasile Voiculescu era bland si impaciuitor in celula. "Se crease in jurul lui un cerc de profitori care, uneori, ii luau mancarea fara sa-l intrebe macar. Un bolnav, desi operat, s-a repezit sa-i ia mancarea, iar raspunsul lui la riposta colegilor a fost: "Lasati-l, si el e creatura lui Dumnezeu si daca s-a repezit s-o ia, inseamna ca el are nevoie mai mare decat mine de aceasta mancare".
Eroul din celula
Mircea Vulcanescu s-a imbolnavit de tuberculoza dupa un episod infiorator, petrecut in inchisoarea Jilava, in 1948. Dezbracati total, in plina iarna, intr-o celula rece, mai multi detinuti au trebuit sa indure cateva nopti de inghet si batai. Gheorghe Balanescu, unul dintre ei, isi aminteste altruismul total al lui Mircea Vulcanescu, care s-a oferit sa se intinda pe jos, transformandu-se in "asternut" cald pentru fostul primar al Jilavei, bolnav de tuberculoza pulmonara. Vulcanescu s-a lungit pe cimentul rece, pentru ca suferindul sa doarma peste el, protejandu-l prin caldura propriului corp. Dimineata, gardienii ii "incalzeau" cu bastoanele de cauciuc. In acea perioada, Vulcanescu s-a imbolnavit de tuberculoza pulmonara si a murit doi ani mai tarziu.
Criterii oficiale care stabilesc statutul de martir:
-acceptarea constienta a martiriului in numele credintei
-moarte violenta (impuscare, spanzurare, inghetare, injunghiere, ingropare de viu, privatiune de hrana si apa etc.) in urma chinurilor suferite in temnita sau intr-o perioada de timp imediat urmatoare detentiei, in conditiile in care detinutul nu-si neaga credinta
-ura persecutorului fata de credinta si Biserica
