Pentru David Zimmer finalul de care ne temem cu totii undeva in adancul mintii a venit mult mai devreme decat s-ar fi asteptat cineva. Cu doar o zi in urma era un profesor de literatura indragostit de meseria sa, avea o familie de care era mandru si care il facea fericit, sotia ii era cel mai apropiat prieten, iar cei doi fii esenta existentei sale. Poate ca din cand in cand se gandea ca exista un risc pur statistic de a pierde aceasta fericire, si in clipa urmatoare isi alunga frica de parca simpla ei aparitie pe ecranul mintii ar fi crescut cat de putin sansa de a se intampla. Pana atunci cand sotia si cei doi copii mor intr-un banal accident de avion, iar Zimmer se refugiaza in alcool, luptand in fiecare zi cu o depresie cumplita si tentatia de a pune la randul sau capat povestii. Totul s-a terminat pentru Zimmer. Totul a luat sfarsit.
Trecand de la un post la altul, vede pe ecranul televizorului o secventa dintr-un film de multa vreme uitat, o comedie muta a unui anume Herman Mann, un actor si regizor de odinioara care se bucurase de faima si succes cu destule decenii in urma, astazi numele sau mai spunand ceva doar cinefililor pasionati de raritati si istoricilor de film. Unul din acele nume care poate ar spune ceva putinilor contemporani care i-au supravietuit, prafuit si uitat prin arhive mucegaite unde poate mai exista cateva articole decupate din ziare si reviste ingalbenite, cateva role de film cu scrisul de pe cutie sters, prea putine informatii pentru a alcatui fie si o sumara biografie pentru o notita de subsol. Zimmer vede insa ceva in jocul lui Mann. Pentru intaia oara poate sa rada. Simte ca mai este posibil sa traiasca in absenta celor care insemnau totul. Herman Mann devine subiectul, tema, colacul de salvare, obsesia datatoare de sens, iar fostul profesor de literatura se agata cu speranta de povestea maestrului din vremea cinema-ului mut. Numai ca nu este atat de usor sa gasesti ceva despre Mann, a devenit o fantosa, o umbra, un nume fara consistenta, asa ca Zimmer porneste in propria lui odisee, cautand filmele uitate si pierdute realizate de Mann, o calatorie cu tuse noir si atmosfera tensionata care il va duce prin lume in situatii adesea limita si in fata unor personaje stranii. Pentru ca uneori o posibila biografie a unui actor care a fost s-ar putea sa devina mai mult decat un puzzle intelectual si un joc pentru minte.
Paul Auster, Cartea iluziilor, editura Art, 2019