Unde, unde, unde oare? La Cărtureşti!
Expoziţia Cărtureşti (decorînd elegant cu cărţi, CD-uri şi DVD-uri autohtone Galeria ICRNY) s-a deschis la sfîrşitul lunii aprilie cu o seară dedicată scenariştilor Noului Val din filmul românesc. A fost un eveniment perfect integrat ambientului, întrucît coincidenţa face ca atît Răzvan Rădulescu, cît şi Andreea Vălean să fie şi scriitori pur-sînge. Primul - de romane şi nuvele, a doua – de piese de teatru. Despre acest drum dus-întors între cele două tipuri de scriitură a fost vorba şi în pasionantul dialog pe care l-am purtat cu cei doi. Am profitat, totodată, de trecerea new-yorkeză a criticului de film de la Variety, Jay Weissberg, pentru a-l invita să se alăture tirului încrucişat de întrebări: de la cele mai mai generale (de tipul “De la ce porneşti atunci cînd concepi un scenariu?”) pînă la chestiuni personale, care ţin de cît din propria lor biografie transpare în ceea ce scriu.
Răspunsurile lor au fost însoţite şi de extrase video comentate, din filmele Felicia, înainte de toate (pe care Răzvan nu doar că l-a scris, ci şi regizat), respectiv Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, regizat de Cătălin Mitulescu pe un scenariu cosemnat de Andreea – prilej cu care am aflat şi explicaţia prezenţei în film a piesei Ţara noastră.
Mai mult, absenţa inexplicabilă a subtitlurilor în engleză din scena cu pricina le-a făcut atît pe Andreea, cît şi pe Saviana Stănescu, prezentă în public, să improvizeze o traducere live… pe note! Chiar aşa: v-aţi întrebat vreodată cum s-ar traduce “aripă sculptată-n nor”? Andreea Valean - Razvan Radulescu În ziua următoare am luat de-o aripă prezentarea Grab a Bite: A Taste of the New Romanian Films of 2009 şi am plecat cu ea la Los Angeles. Am ratat, aşadar, breakfast-ul din spaţiul Cărtureşti prilejuit de prezenţa scriitorului Filip Florian şi a Simonei Kessler, cel mai important agent literar din România, în cadrul festivalului PEN World Voices. Această întîlnire informală a fost organizată exclusiv pentru reprezentanţii new-yorkezi ai unor prestigioase edituri americane printre care New Directions, Open Letter, Dalkey Archive Press şi, nu în ultimul rînd, Houghton Mifflin Harcourt – care va publica în iulie traducerea în engleză a romanului de debut scris de Filip, Degete mici (Little Fingers).
Am ratat şi întîlnirea cu celebrul Paul Auster, una dintre atracţiile festivalului PEN, şi cea cu George Soros de la dezbaterea despre criza mondială organizată de New York Review of Books la Metropolitan Museum, şi cea cu Peter Nadas, unul dintre cei mai importanţi scriitori maghiari contemporani, de la petrecerea PEN organizată de Centrul Maghiar din New York. Şi nici la seara de lectură din anticipata versiune americană a romanului Degete mici nu am mai ajuns. Corina Şuteu, director ICRNY, a fost însă prezentă, alături de Michael Scammell, profesor la Columbia University, vicepreşedinte PEN International şi traducător de Nabokov, cei doi moderînd împreună discuţia cu Filip Florian şi Simona Kessler, în faţa unei public în care s-au aflat Drenka Willen, legendar editor de traduceri din New York, şi Jennifer Schuessler de la New York Times Book Review. Cel de-al treilea eveniment public ambientat în spaţiul Cărtureşti a fost lansarea cărţii „pop-up” Epoca de Aur pentru copii, concepută de artistul vizual care va reprezenta România la apropiata Bienală de la
Veneţia, Ştefan Constantinescu. Un adevărat obiect de artă, această spectaculoasă şi originală carte e o revizitare în cheie personală a regimului ceauşist pentru toţi copiii care nici măcar nu-şi pot imagina că acesta ar fi existat. Ştefan Constantinescu a reasamblat în imagini propria lui istorie, dar şi istoria ultimilor 20 de ani de guvernare comunistă din România, din 1968, anul naşterii sale, pînă la Revoluţia din ’89. Nostalgia incipientă din demersul lui Ştefan a fost prelungită cu un ”moment artistic” în Sala Auditorium a ICRNY, care s-a transformat preţ de cîteva ore într-un salon de concert în care invitaţii, români şi străini, şi-au testat fie memoria, fie urechea muzicală reinterpretînd hituri din Epoca de Aur.
Piesa antologică a lui Gică Petrescu, Fetiţe dulci ca-n Bucureşti, a furnizat şi un posibil slogan pentru oferta de carte, film şi muzică românească din expoziţia Cărtureşti: „Unde, unde, unde oare? La Cărtureşti.” Dacă „exponatele” din galerie sînt „read-only”, vestea bună e că pentru toţi cei care-şi doresc cutare sau cutare titlu există, ca să folosim tot un limbaj tehnic, opţiunea „buy on-line”, la adresa usa.carturesti.ro. Cu Monica la LA, fără Maria la San FranciscoAşa cum spuneam, prezentarea de la Sala Auditorium a ICRNY a celor mai noi filme româneşti din 2009 a călătorit pe coasta vestică, ca prefaţă la South East European Film Festival, în faţa unui public numeros strîns într-un amfiteatru de la UCLA. Aici le-am avut de partea mea pe Ioana Uricaru, co-regizor al proiectului colectiv creat de Cristian Mungiu, Amintiri din Epoca de Aur, şi pe Monica Bârlădeanu, protagonistă în debutul regizoral al lui Bobby Păunescu, Francesca.
La capătul proiecţiei extraselor din filme m-am întins la un dialog despre starea actuală a Noului Val alături de Scott Foundas de la LA Weekly, după care ne-am mutat cu toţii în reşedinţa hollywoodiană a Monicăi Bârlădeanu, care a organizat o petrecere pentru mai bine de 30 de invitaţi. Aici i-am cunoscut, printre alţii, pe scriitorul şi scenaristul de origine română Petru Popescu şi pe Robert Koehler, director artistic al Festivalului AFI. Şi era cît pe ce să-l văd şi pe Mihai Mălaimare jr., care a semnat imaginea noului film al lui Coppola, Tetro, dar n-a fost să fie. Foundas m-a invitat însă la o proiecţie de presă cu Tetro – asta ca să nu spun că n-am văzut nici un film la Hollywood!
La San Francisco, unde am zburat imediat după LA, am fost în juriul FIPRESCI al festivalului SFIFF, în a cărui competiţie s-a aflat şi Pescuit sportiv al lui Adrian Sitaru. Din păcate, aici nu m-am putut bucura de prezenţa magnetică a Mariei Dinulescu, şi nici filmul ei n-a primit nici un premiu. Mi-a parvenit însă vestea că Elevator-ul lui Dorobanţu a reuşit, la festivalul din Los Angeles, unde a fost arătat în închidere, să obţină două premii, printre care şi cel al publicului! Din San Francisco am plecat, totuşi, cu promisiunea unui viitor festival de film românesc, în 2010, sprijinit de ICRNY, despre care am vorbit cu Dana Beldiman, consul onorific al României la San Francisco, şi cu organizatorul principal al SFIFF, San Francisco Film Society.
P.S. new-yorkez
Şi pentru că tot vorbesc de premii: muzicalul Fela!, la reuşita căruia a contribuit anul trecut şi ICRNY, a obţinut trei premii Lortel (echivalentul premiilor Tony pentru piese Off-Broadway), printre care şi cel pentru costume, decernat Marinei Draghici. Şi pentru că vorbesc de spectacole: scenograful Nic Ularu a scris şi regizat piesa The System, montată la legendarul Teatru La MaMa. Şi pentru că, în fine, vorbesc de „mame”: „mama” galeriilor new-yorkeze, reputata Gladstone Gallery, găzduieşte în prezent expoziţia-eveniment a clujeanului Victor Man, de la vernisajul căreia nu am lipsit.
Mihai Chirilov Institutul Cultural Român din New York ComunicatFoto : Credit ICRNY
Aprilie 2009
