Carte aparuta cu sprijinul Istituto Italiano di Cultura RomaniaIn ultimii ani Bucurestiul pare sa-si fi recastigat (macar partial) importanta in topul cititorilor. Apar sau sunt reeditate volume de memorii, istorii ale Bucurestilor, amintiri, evocari, albume cu demolarile din anii 80 ai veacului trecut, interviuri despre, sinteze, prezentari, sunt redescoperiti autori parca demult uitati, ale caror ultime editii din cartile despre capitala Romaniei aveau cateva decenii, poate chiar mai mult. Este un interes in crestere, o regasire, o nevoie de clarificare si explicare, o necesitate de a reface o naratiune istorica de la mitul nebulos al ciobanului Bucur pana spre zilele noastre. Si "Capitala imaginata" este un necesar studiu in aceasta directie, pentru ca miza nu este doar o perioada esentiala din istoria Bucurestiului, un pic mai lunga de un secol (1830-1940) cat mai ales constructia arhitectonica si imaginara a unui oras care trebuia sa devina capitala. Cum s-a schimbat ceea ce parea calatorilor straini un loc exotic, cu mahalale saracacioase, multe biserici, verdeata, case patriarhale inconjurate de livezi, gradini si terenuri ce le faceau mai curand mici mosii decat locuinte din capitala tanarului Regat? Bucurestiul devenea capitala noii tari in 1862, dar lupta s-a dus intre cei care (sub influenta in parte traditionalista, in parte orientala) isi doreau sa pastreze vechiul oras, cu ritmul, traditiile si arhitectura lui si cei care (marcati de Occident si de stilul de viata "nemtesc") doreau ca orasul lui Bucur sa devina la randul sau o urbe moderna, dezvoltata, bogata si la nivelul celorlalte capitale.
Extinzandu-se treptat, pastrand aspectul patriarhal, traditional, incremenit in timp, cu o arhitectura uneori saracacioasa, mai mereu haotica si dominata de pofta bunului plac, cotropind si ingloband vechile sate ce devin mahalale, Bucurestiul avea sa treaca in aceasta perioada - aparent marunt la nivelul istoriei "mari", insa definitorie pentru un oras - prin schimbari economice, arhitectonice, sociale si mai ales de atitudine remarcabile si adesea revolutionare. Nu doar stilul, regulile, aspectul si economia se schimba radical, dar si mentalitatile, felul de a trai, viata cotidiana, pe masura ce orasul se modifica, devine altul si se indreapta spre capitala visata de unii si urata de altii. Unii il vor numi Micul Paris. Altii vor deplange farmecul de odinioara. Dar niciunul dintre ei nu putea nega ca lucrurile se schimbasera, iar aceasta carte este o utila si interesanta istorie a ritmului si felului in care s-a intamplat totul.
Emanuela Constantini, Capitala imaginata. Evolutia Bucurestiului in perioada formarii si consolidarii statului national roman (1830-1940), editura Polirom, 2019
