Canta la 11 instrumente

De numele lui Leonard Zama se leaga si cele 11 instrumente la care interpreteaza piese folclorice vechi, autentice, mai ales din zona de interferenta Liteni - Dolhasca. Artistul, actualmente angajat al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava, ca solist instrumentist, si-a început cariera de „suflator” înca de mic. La varsta de patru ani a primit cadou, de la unchiul sau din Corni, pictorul Cezar Petrescu Gherghina, o trisca. Timpul a dovedit ca poate fi un foarte bun autodidact. S-a remarcat la diferite serbari scolare, concursuri între clase, mai întai în satul sau natal – Corni. Tatal sau, Nicolae Zama, canta la clarinet (instrument primit de la mosul Petrea Maftei), în „Banta taraneasca” din Corni. De la tatal sau „a prins” Leonard dragul de cantat piese folclorice vechi, adunate de la batranii satului. Îndragostit de clarinet Avand talentul în sange, Leonard a luat clarinetul vechi al tatalui sau si a început sa cante piese folclorice. A fost o surpriza pentru toti, mai ales ca, la acea vreme, copilul Leonard era îndemnat sa cante cu vocea si nu la instrumente muzicale. Fara sa fie un clarinet profesionist, adecvat tonalitatilor de orchestra, Leonard Zama s-a îndragostit de acest instrument si nu s-a mai despartit de el. Mai mult, a început sa cante folclor si la alte instrumente de suflat. Daca le aduna pe toate, sunt 11 astfel de instrumente: clarinet, trisca, taragot, saxofon, tilinca, ocarina, caval, talv, fluier, nai, cimpoi. Artistul le manuieste pe toate cu aceeasi maiestrie. „Sa stiti ca la noi sunt instrumentisti multi si foarte buni. Ce ne diferentiaza este stilul, repertoriul pe care îl aducem în fata spectatorilor. Eu interpretez piese vechi, pe care le-am adunat, dar si ascultat în copilaria mea. Mai ales piese pe care le-am auzit în , în care activa si tatal meu. Batranii satului nu ascultau la radio sau se uitau la televizor, ei transmiteau folclorul curat, asa cum l-au preluat de la strabunii lor”, ne-a spus Leonard Zama. A ales sa fie artist La 15 ani, Leonard Zama s-a înscris la Liceul Economic din Suceava. La acea vremea, credea ca va deveni, în timp, un foarte bun contabil, dar fara sa se desparta de muzica. Batalia dintre „finantist” si „muzicant” a fost castigata de cel din urma. Pe perioada liceului a avut parte sa cunoasca doi oameni iubitori de arta, de muzica, oameni care i-au definit, într-un fel, cariera de mai tarziu. Este vorba de profesorul de muzica Constantin Sîrbu si de directorul de atunci al Liceului Economic – profesorul Cornel Duceag. Tot în perioada liceului, Leonard Zama s-a înscris si la Scoala Populara de Arte Suceava, unde, dupa mai multi ani, avea sa devina el însusi profesor de instrumente populare. Dupa terminarea liceului, Zama a primit un post de contabil la „Zimbru”. Avea de ales: cantecul - prima sa dragoste - sau maldarul de dosare, de facturi, balante si bilanturi, pe care trebuia sa le puna în ordine. Discipoli Dupa ce a terminat stagiul militar, s-a angajat la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava. Asta se întampla prin anul 1979. Dupa trei ani, i s-a oferit un post de profesor de instrumente populare la Scoala de Arte Suceava, unde a slujit, apoi, 18 ani. Zeci, poate sute de copii i-au trecut prin maini, „unii dintre ei mananca astazi o paine alba”, vorba artistului. „As putea sa-mi amintesc de multi fosti elevi care astazi fac cinste muzicii instrumentale. Sa dau doar cateva nume: profesorul universitar Florin Fodor, Cristi Pastru, Cristi Curpau... sunt multi. Cu unii dintre ei cant si astazi la anumite evenimente, unde suntem invitati”, ne-a povestit artistul. În anul 2000, Leonard Zama a revenit la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, alaturi de alti artisti consacrati (Laura Lavric, Margareta Clipa). Turneu în America De-a lungul timpului, Leonard Zama a scos mai multe albume pe piata muzicala romaneasca. Primul dintre acestea a fost în anul 1986, atunci cand, împreuna cu orchestra lui Viorel Leanca, a imprimat primele 12 piese folclorice. „Albumele pe care le-am scos la Electrecord, pana în 1990, au avut cele mai mari vanzari, cel putin asa mi s-a spus la acea vreme”, si-a amintit artistul. Muzica i-a adus si prima iesire în afara tarii, în anul 1981, împreuna cu Orchestra „Paul Stanga” din Bucuresti. Mai multi ani la rand, Leonard Zama a sustinut, împreuna cu acesti instrumentisti, spectacole în toata Europa. În anul 1989, timp de sase luni, a fost plecat într-un turneu în America, împreuna cu mai multi artisti romani. „Am fost în America alaturi de solista Sofia Vicoveanca, care ramane pentru mine o mare artista, cu un suflet nobil. Îi voi purta mereu un respect deosebit. Datorita ei am vizitat toata America si am cantat pentru cei din diaspora, poate mai mult decat am cantat vreodata pe o scena. Romanii plangeau, erau extrem de emotionati. Le era dor de tara”, îsi aminteste Leonard Zama. Bani din Europa Dupa 1990, împreuna cu Orchestra „Frunza verde”, Leonard Zama a cutreierat din nou Europa, sustinand zeci de concerte. A fost o perioada foarte buna pentru artist. A castigat bine. Artistul reusea sa adune cate sase, sapte mii de dolari la un turneu, si facea cate trei turnee pe an, din 1990 si pana în anul 1996. Dupa aceasta data, poliinstrumentistul a mai fost în doua turnee în Elvetia, cu Ansamblul „Hora” din Bacau. În acest moment se multumeste cu „cantarile” din tara, mai ales ca, dupa cum ne-a povestit chiar artistul, „nu mai merge cum mergea, nici în afara”. Poate doar la un botez, la o nunta prin Spania, Italia, tot la romani care au plecat din tara cu muzica lui Leonard Zama în suflet. Acestia scot din buzunare si doua, trei mii de euro pentru deplasarea artistului la evenimentul de familie, departe de casa. „Se poate trai decent si din castigurile din tara”, concluzioneaza artistul. Colectie de instrumente muzicale În colectia personala a lui Leonard Zama, exista peste 15 instrumente muzicale, dintre care 11 diferite. Unele au importanta sentimentala, altele s-au rupt de-atata suflat în ele, dar artistul le pastreaza ca amintire, iar altele sunt chiar bijuterii, de trei, patru mii de euro bucata. Visul din copilarie al lui Leonard, de a avea un clarinet si un taragot adevarat, i s-a împlinit. Nu i-a cazut din cer nimic. Totul a fost castigat prin munca, cu sacrificii: nopti pierdute, nesomn, mancare la ore tarzii în noapte... Însa nu a facut greseli mari. Nu a fumat si nici nu a baut în exces. Canta cu usurinta, pentru ca asa a învatat sa faca de mic, sa lase muzica „sa curga, sa vina din suflet”. „Este pacat de unii tineri, care nu sunt îndrumati corect cum sa respire, sa sufle într-un instrument popular, pot sa-si rateze cariera. Dupa cativa ani, nu mai au suflu, nu mai pot canta. Eu nu am probleme de acest gen”, a completat instrumentistul.