Alonso Cano (19 martie 1601 - 3 septembrie 1667), pictor spaniol, desenator, arhitect.
Nascut la Granada, a fost supranumit "un Michelangelo spaniol", fiind unul dintre cei mai talentati artisti ai Spaniei din secolul XVII. A lucrat in Sevilia si Madrid, fiind cunoscut in special pentru desenele sale, din care s-au pastrat doar aproximativ 60. Spre deosebire de artisti contemporani precum Zurbaran sau Velazquez, Cano a reusit sa isi formeze o clasa de succesori, care i-au continuat stilul.
Un temperament vulcanic, avea sa fie adesea izgonit din orasele unde lucra (sau este nevoit sa plece), fiind acuzat chiar ca isi ucisese una dintre sotii. In ciuda acestui temperament adesea violent, lucrarile sale se remarca prin liniste si echilibru.
Si-a inceput pregatirea la Sevilia, sub indrumarea lui Pacheco, alaturi de Velasquez. Studiaza si sculptura, cu Montanez, si va ramane in Sevilia intre 1614 - 1638. Pleaca apoi la Madrid, unde este pictor al ducelui Olivares si restaureaza mai multe lucrari din colectia regala a lui Filip IV.
Descopera astfel lucrarile pictorilor venetieni din secolul XVI, al caror stil ii va influenta puternic urmatoarele compozitii. Din 1652 lucreaza la Granada, unde realizeaza si proiectul pentru fatada catedralei (1667), o capodopera a arhitecturii in stil baroc. Devine preot in 1658, pentru a putea continua lucrul la catedrala. Astazi aici se pastreaza o parte din lucrarile de pictura si sculptura realizate de Cano, intre care o statuie de lemn, Imaculata Conceptiune (1655), considerata capodopera artistului.
