Nimic din stralucirea si faima festivalului de la Cannes nu ar fi existat daca lordul Harry Brougham, vechiul cancelar al Angliei, n-ar fi plecat sa-si petreaca iarna in Italia, in anul 1834. Scopul era sa-i usureze suferinta fiicei sale Eleonore, care parea foarte bolnava de tuberculoza, a povestit pentru AFP viceprimarul Cannes-ului, Pierre Vouland.
La trecerea frontierei, situata atunci pe cursul raului Var, intre regiunea franceza Provence si riviera italiana, nobila familie a fost intoarsa din drum. Zona intrase in carantina din pricina unei epidemii de holera. Infuriat, lordul Brougham a facut cale intoarsa si a tras la singurul han din Cannes, un oras care n-avea pe atunci mai mult de 4.000 de locuitori, majoritatea pescari.
“Statia de Posta”, cunoscuta si sub numele de hanul mosului Pinchinat, care-l gazduise si pe Papa Pius al-VII-lea, in 1804, in drumul sau spre Franta, unde urma sa-l incoroneze pe Napoleon, avea sa-i marcheze definitiv destinul. Legenda locala spune ca bucatele hangitei l-au facut pe lordul Brougham sa renunte definitiv la calatoria spre Italia.
Un an mai tarziu, aristocratul a construit prima vila somptuoasa din oraselul Cannes, botezata dupa numele fiicei sale: Vila Eleonore. Asa s-a nascut “cartierul englez”, iar lordul Brougham a devenit inventatorul “Cannes-ului modern”, potrivit viceprimarul Vouland.
In scurt timp, regiunea era vizitata de cei mai importanti nobili de la curtea britanica. Nici rusii n-au putut rezista tentatiei.
Consulul Frantei la Moscova si sotia sa au facut un popas fortat la Cannes pentru ca in scurt timp toata curtea tarului sa poposeasca aici.
Dintr-un asemenea loc, impanzit de capete incoronate, nu puteau lipsi artistii. Unul dintre acestia, poetul Stephen Liegeard, a adus cu sine o carte ilustrata in care-si povestea periplul de-a lungul Rivierei. Chiar daca nimeni nu-si mai aminteste jurnalul acestuia, numele operei sale a facut istorie: “Coasta de Azur”.
Filme “pozitive”
Peliculele selectate in editia 2006 a Festivalului de la Cannes fac exceptie de la obisnuita “viziune sumbra si disperata” din ultimii ani, potrivit directorului artistic al festivalului, Thierry Fr
