Camil Petrescu, romancier si poet, a ramas in istoria literaturii nationale ca unul dintre pionierii romanului romanesc modern, reusind sa rupa traditia samanatorista si sa ofere un stil si un gen nou de roman, puternic marcat de scoala franceza si literatura occidentala a perioadei interbelice. A scris si piese de teatru, jucate cu mare succes in epoca si mai tarziu.
Camil Petrescu s-a nascut pe 9 aprilie 1894 la Bucuresti, dar si-a pierdut ambii parinti si a fost crescut de o alta familie, pentru ca mai tarziu sa se inscrie la Liceul Sf Sava, unde reuseste sa obtina o bursa completa si sa ramana ca intern. Rezultatele surprinzatoare il incurajeaza sa se inscrie in 1913 la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, la fel ca multi alti colegi de generatie. Isi va termina stuudile, culminand cu doctoratul in folosofie, mult mai tarziu, cand deja imbina literatura cu filosofia. Pentru un timp a fost si profesor in Timisoara, experienta interesanta pentru viitorul scriitor, dar care nu l-a atras prea mult. Si-a facut mult asteptatul debut in 1914, cand in revista Facla ii apare un mic articol. Chiar fara a fi un debut demn de luat in seama, era un inceput pentru Camil Petrescu, decis insa atunci sa imbine poezia si filosofia.
In 1916, in parte nevoit, in parte convins de propaganda eroica si de entuziasmul general, tanarul poet si filosof Camil Petrescu se inroleaza si pleaca pe front, luptand adesea in linia intai. Este o perioada dramatica pentru Romania, aflata la un pas de infrangerea totala, iar scriitorul este el insusi ranit in doua randuri si in cele din urma capturat si inchis pe teritoriul Ungariei.Va reveni in Bucuresti abia in 1918, cand incepe sa scrie si piese de teatru, unele dintre ele fiind publicate si puse in scena in anii urmatori, cu deosebit succes - Jocul ielelor, Suflete tari, Danton s.a. Incepe sa frecventeze cenaclul Sburatorul, unde va fi marcat de personalitatea lui Eugen Lovinescu, iar in 1923 reuseste sa isi publice primul volum de poezii, urmat de alte trei, care il impun si ca un interesant poet.
In 1930, dupa o indelungata pregatire, Camil Petrescu isi publica principalul roman, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, capodopera sa, urmat in 1933 de Patul lui Procust. Doua romane moderne, puternic marcate de noul roman francez - Camil Petrescu isi declarase adesea admiratia pentru Proust - si de scoala germana, doua romane care imbinau firul epic si personajele autentice cu meditatiile filosofice, experienta razboiului si drama personala a intelectualului. Considerate scandaloase de unii traditionalisti, dar primite cu elogii de critica noua si mai ales de avangardisti, cele doua titluri au schimbat radical directia romanului romanesc contemporan. In 1939 va deveni directorul Teatrului National din Bucuresti, ceea ce pentru un dramaturg era cea mai frumoasa recompensa. In ciuda conflictelor si tensiunilor dintre noul director si actori, cei cativa ani in care Camil Petrescu a condus Teatrul National au fost ani foarte buni pentru public si scena.
Dupa drama razboiului Camil Petrescu devine unul dintre rasfatatii noului regim comunist, punandu-se cu un entuziasm controversat in slujba puterii, chiar daca in trecut fusese un admirator si apropiat al Casei Regale. Au fost destui cei care l-au acuzat ca a facut un compromis urias, care ii anula intreaga opera, mai ales dupa ce Camil Petrescu incepe sa lucreze la vastul proiect "Un om intre oameni", dedicat lui Nicolae Balcescu, si el recuperat postum cu entuziasm de regimul comunist. Cartea, niciodata terminata, va fi un esec si o prabusire a marelui scriitor, ce se dovedea totusi incompatibil cu principiile literaturii realist-socialiste.
Moare pe 14 mai 1957 la Bucuresti. Postum ii este publicat partial si un interesant jurnal.
Foto : wikipedia.org
