Presedintele Germaniei a fost unul dintreprimii oficiali care au poposit la A'Casa CalfelorA'
O expozitie aparte in cadrul Muzeului de Istorie din Sibiu vine sa marcheze prezenta in oras a calfelor calatoare, a mestesugarilor care calatoresc si lucreaza in A'kluftA', costumul lor traditional. Colectia A'Bresle sibieneA' contine doar o parte dintre cele 2.000 de piese pe care muzeul le detine si expunerea lor este o marturie a evolutiei breslelor si a priceperii mesterilor sibieni de altadata. Ineditul este adus de atelierele de lucru din curtea muzeului, unde calfele venite din Germania, Franta sau Elvetia ofera vizitatorilor o idee despre tehnicile de lucru pastrate pina azi si obiceiul tinerilor de a strabate lumea pentru a invata o meserie.
Traditia breslelor mestesugaresti dateaza din Evul Mediu si se mai pastreaza in tari ca Germania, Austria, Elvetia, Franta, Norvegia, Suedia. Aici, tinerii cu o pregatire profesionala (dulgheri, timplari, zidari, pietrari, sculptori, fierari etc.) aleg si in prezent sa porneasca la drum pentru trei ani si o zi, purtind uniforma si palaria calfelor, respectind normele impuse de fratia lor. Astfel, pentru a i se permite sa poarte uniforma de calfa (A'kluftA'), tinarul nu are voie sa fie casatorit, sa aiba copii, alte obligatii sau datorii, trebuie sa faca fata cu cinste si onoare angajamentelor pe care si le asuma si trebuie sa respecte regulile si traditiile fratiei din care face parte. Daca mai demult calfa isi incepea calatoria pe jos si o termina pe propriile picioare, ucenicii de astazi se pot folosi de mijloace de transport moderne, cu conditia sa nu cheltuiasca nimic pentru deplasari. Calfa isi alege singur drumul si tot ei ii apartine decizia de a-si imparti norocul cu alte calfe sau de a strabate singura diferite tari si culturi.
Nici un roman nu mai face astazi parte din rindul calfelor. La noi, fenomenul care a dus la dezvoltarea mestesugurilor din toate tarile europene a fost dat uitarii. Nici chiar la Sibiu, unde prima atestare documentara a breslei tabacarilor dateaza din 1367, obiceiul nu se mai pastreaza. In trecut, numarul breslelor din orasul de pe Cibin ajungea la 40 in 1780, concurind orase germane cu traditie, precum Ulm sau KAln, si breslele sibiene erau recunoscute pentru calitatea si indeminarea muncii lor. In cetatile transilvane, fratiile mestesugaresti nu doar ca au reprezentat un factor social de ajutorare intre familii, dar au avut si un important rol militar, fiecare breasla avind obligatia de a pazi un turn si o portiune din zidul de aparare al orasului. Astazi, Romania apare ca un magnet pentru mestesugarii din Occident, raminind intre putinele tari in care ei isi mai pot practica meseria in lucrarile de restaurare din orase sau in constructiile caselor din satele traditionale.
In 2007, Capitala Culturala Europeana se reintoarce la traditia calfelor calatoare si la povestile lor. Peste 700 de calfe venite din tari unde traditia este inca vie si-au format aici o asociatie care le ofera posibilitatea de a-si dezvolta cunostintele si de a promova schimbul cultural. In centrul orasului vechi, in Piata Huet, o casa veche a fost oferita mestesugarilor straini si este in prezent restaurata cu eforturi proprii. In imobilul cunoscut deja sub denumirea de A'Casa CalfelorA', tinerii au investit multa munca, insufletiti de ideea crearii unui loc stabil, unde sa poata poposi in calatoria lor si unde isi pot uni fortele in proiecte comune. De acum, localnicii si turistii Sibiului nu ar mai trebui sa ramina uimiti la vederea oamenilor in A'kluftA', ci sa se obisnuiasca cu ideea ca acestia fac parte din viata orasului.Oana Timar
