Prima atestare documentara a breslelor sibiene dateaza din anul 1367 si se refera la breasla tabacarilor, iar pe 9 noiembrie 1376 reprezentantii celor Sapte Scaune si ai mestesugarilor au aprobat pentru breslele din Sibiu, Sebes, Sighisoara si Orastie primul statut, precizeaza muzeografele Olga Besliu si Raluca Francu. El consemna reinfiintarea breslelor, statutele "cele vechi si rele" fiind inlocuite cu altele noi, valabile "pentru toate breslele de mestesugari care sunt ori vor fi". Dezvoltarea orasului, a breslelor si a comertului au fost o constanta pentru Sibiul secolelor XIV - XVIII, perioada in care a fost cel mai important centru mestesugaresc din Transilvania. Numarul breslelor sibiene a crescut de la 19 in 1376, la 26 bresle in 1719, 34 bresle in 1724, 40 bresle in 1780. Daca la inceput activitatea breslelor a stimulat dezvoltarea mestesugurilor, dupa aproape cinci sute de ani, regulile rigide care urmareau mentinerea micii productii faceau dificila intrarea in breasla, limitau numarul calfelor si al ucenicilor au devenit o frana in evolutia economica a oraselor. Ca urmare, prin decretul din 1872 ele au fost transformate in cooperative mestesugaresti.
Traditia calfelor calatoare s-a pastrat in tari ca Germania, Austria, Elvetia, Franta, Norvegia, Suedia. Aproximativ 700 de tineri cu o pregatire profesionala (dulgheri, tamplari, zidari, pietrari, sculptori, fierari...), au ales in prezent sa porneasca la drum pentru trei ani si o zi, purtand uniforma si palaria calfelor, respectand normele impuse de fratia lor. Astfel, pentru a avea voie sa poarte uniforma de calfa, tanarul nu are voie sa fie casatorit, sa aiba copii, alte obligatii sau datorii, trebuie sa faca fata cu cinste si onoare angajamentelor pe care si le asuma si trebuie sa respecte regulile si traditiile fratiei din care face parte. Atat prezenta lor in Sibiu inca din Evul Mediu, cat si calatoriile calfelor sibiene au contribuit de-a lungul timpului la intarirea legaturilor cu centrele mestesugaresti europene. Din toate punctele de vedere, ei sunt o punte neconventionala, dar vie, intre Sibiu si Europa. In cadrul expozitiei sibiene, sunt prezentate cele mai importante bresle locale, o parte dintre cele peste 2000 de piese pe care Muzeul gazda le detine si care le ilustreaza organizarea (sigilii, steaguri, lazi, table si vesela, strane, firme, insemne de autoritate) si productia. Expozitia va fi completata de un program de animatie, desfasurat in curtea Muzeului de Istorie, care contine demonstratiile practice ale calfelor calatoare si discutii cu acesti tineri. Desi Sibiul a fost un mare centru mestesugaresc, aceste traditii s-au pierdut in tara noastra la inceputul secolului XX, dar au supravietuit in tarile din care provin calfele calatoare contemporane. Pentru a revigora si a sustine arta mestesugareasca traditionala, dar si pentru a colabora cu oameni experimentati in tehnicile traditionale, Parohia Evanghelica a pus la dispozitia calfelor o cladire din vecinatea bisericii, langa pasajul scarilor, care este renovata in prezent cu ajutorul acestora. Acest imobil a devenit in ultimul timp cunoscut sibienilor drept Casa Calfelor. Proiectul "Bresle sibiene si calfe calatoare" se deruleaza in programul oficial Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007.
Handel, sculptorul transilvanean din Germania
Vernisata duminica (1 iulie) in acordurile de orga ale Ursulei Philippi, expozitia "Kurtfritz Handel - Un sculptor sibian in Germania" este gazduita de ferula Bisericii Evanghelice, coorganizatoare alaturi de Asociatia Sasilor Transilvaneni din Germania.
"In traditia sculpturii peisagiste, in trecut neglijata, dar reconsiderata in secolul XX, artistul transilvanean (Krutfritz Handel - n.red.) ocupa o pozitie importanta. Notiunea vetrei natale pierdute si regasite, loc de amintire si meditatie, devine dialogul ce mobilizeaza efortul creativ al artistului. Darul observatiei precise surprinde in concentratie esentialul, insotind cu subtile intelesuri poetice, talmacirile sale in bronz" (critic de arta G. Baumann).
Kurtfritz Handel s-a nascut, in 1941, la Ramnicu Valcea. Intre anii 1961-1967 a studiat sculptura si istoria artei la Academia Nationala de Arta Cluj Napoca. Din '67 si pana in '85 a lucrat ca profesor de arta plastica si sculptor independent in Sibiu. In aceasta perioada au avut loc numeroase expozitii individuale, dar si participari la expozitiile Uniunii Artistiilor Plastici. In Germania, unde traieste incepand cu 1985, lucreaza ca sculptor independent, director si profesor la Scoala de arta din Nurtingen, dar si ca sculptor in atelierul firmei Ernst Strassacker K.G. La Sibiu, lucrarile sale vor ramane expuse pana pe 28 iulie. (L.D.)
