1. Se pare ca numele de Costa Rica (Coasta bogata) ar fi fost folosit pentru prima oara in 1539 de oficialii din Panama pentru teritoriul situat intre Panama si Nicaragua. O denumire inspirata si poetica pentru un teritoriu mic - de la nord-vest la sud-vest ar masura doar aproximativ 460 de km - dar plin de atractii, farmec, specialitati locale delicioase si multa pofta de viata si distractie. Pentru a nu uita fauna si flora diverse si pline de culoare. 2. Daca limba oficiala este spaniola, mai bine de zece la suta dintre adulti (si tot mai multi copii) vorbesc si engleza, mai ales cei care sunt implicati in industria turistica, tot mai profitabila si mai importanta. Iar cum in ultimii ani in special in scoli se pune accent pe invatarea limbilor straine si franceza pare sa castige treptat teren, fiind insa depasita net de limbile si dialectele indigene.
3. Cu peste sase decenii in urma autoritatile din Costa Rica au luat o decizie surprinzatoare, mai ales pentru ca venea la putina vreme dupa al Doilea Razboi Mondial: a desfiintat armata. Iar tot bugetul folosit inainte pentru pregatirea si intretinerea fortelor armate ale tarii avea sa fie folosit pentru sanatate, educatie si protectia mediului, o hotarare aparent riscanta dar care s-a dovedit mai mult decat inspirata.
4. Si cand vine vorba de gastronomia locala o vizita in Costa Rica ar fi incompleta daca nu ati incerca o specialitate nationala care a devenit un simbol: gallo pinto. Practic mai mult o garnitura in care gasim orez, ceapa, ardei, fasole si diverse mirodenii (iar nu putini bucatari jura ca reteta lor este cea traditionala si adevarata) gallo pinto este o reteta buna atat pentru cina sau pranz, cat si pentru o gustare alaturi de prieteni sau intr-un restaurant ce isi asteapta turistii. De multa vreme deliciosul preparat este si o sursa de controverse si tensiuni intre Costa Rica si Nicaragua, pentru ca ambele tari sustin nu doar ca este mancarea nationala a fiecareia, dar si ca "adversarul" nu a facut decat sa fure reteta. Cum nu exista dovezi sigure pentru niciuna dintre tabere disputele privind originea gallo pinto vor continua cu siguranta. 5. Pentru a reduce nivelul poluarii in San Jose, capitala tarii, toti locuitorii au voie sa isi conduca masina doar sase zile pe saptamana, a saptea fiind obligati sa foloseasca transportul in comun, bicicleta sau, de ce nu, mersul pe jos. Si in functie de numar stii in care zi trebuie sa iti lasi masina in parcare, un sistem simplu si care functioneaza.
6. Imnul national al tarii poate fi ascultat la majoritatea posturilor de radio in fiecare dimineata la ora sapte.
7. Cafeaua este mai mult decat cea mai populara bautura atat pentru cetatenii statului cat si pentru turisti. Se poate spune ca a devenit un adevarat simbol national si cel putin ultimele doua secole din istoria tarii sunt marcate radical de boabele de cafea, cultivate inca din secolul al XIX-lea pe scara larga - guvernul chiar oferea loturi de pamant fermierilor care isi doreau sa faca o plantatie de cafea - si devenind repede principalul produs de export. Apreciata de cunoscatori si descoperita cu entuziasm de turisti, cafeaua din Costa Rica isi pastreaza si astazi
importanta in economia tarii, si de cresterea ei se leaga multe povesti si legende locale. Potrivit istoricilor ar fi fost adusa pentru prima oara in Costa Rica in 1779 din Jamaica. 8. Dar cafeaua a marcat un moment important in istoria nationala a tarii dupa ce la sfarsitul secolului al XIX-lea, in 1888, cand Teatrul National a fost distrus intr-un cutremur. Cum nu erau disponibile fonduri pentru un nou teatru, iar cladirea pierduta era un monument istoric, mai multi cultivatori si negustori de cafea au strans fondurile necesare si in doar sase ani era gata Teatro Nacional, astazi una dintre cladirile-reper ale tarii si unul dintre proiectele nationale esentiale. Vizitat astazi de numerosi turisti si considerat una dintre cele mai frumoase constructii clasice din Costa Rica, Teatro Nacional este adesea reprodus pe vederi si suveniruri.
9. Este una dintre tarile unde aproximativ 96 la suta din populatie stie sa scrie si sa citeasca. In zonele sarace, unde copiii nu pot merge la scoala, autoritatile difuzeaza emisiuni la radio in care se predau exact aceleasi lectii ca in clasa. Asa ca treptat chiar si cei care nu au acces la o educatie formala pot sa deprinda macar notiunile de baza.
Foto: costaricaexperts.com, tablespoon.com, wbl.com.pl,
