În 1991, unul dintre participanţii la prima tabără de sculptură de după revoluţie era Bela Crişan. Sculptorul, născut la Cluj în 1944, absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu " din Bucureşti , promoţia 1970, a venit special din străinătate la Galaţi pentru a participa la reeditarea unei demers plastic care dă unicitate oraşului nostru. Lucrarea sa, sugestiv intitulată "Evoluţie şi revoluţie", cunoscută şi sub numele de "Căderea comunismului" a suscitat atunci vii discuţii. O mulţime de neaveniţi şi-au dat cu părerea că este doar un maldăr de fiare vechi. Mai mult, şi cu amplasarea lucrării, căreia i se rezervase pe faleză un loc anume, au fost nenumărate probleme. Din ordinul primarului de atunci, sculptura în metal a ajuns undeva într-o râpă şi doar pentru că "Viaţa liberă" a căutat-o cu tenacitate prin tot oraşul "Căderea comunismului" nu a ajuns la fier vechi. Evaluarea ei materială s-a făcut la vremea respectivă la suma de 150 de milioane de lei. Însă sculptorul a donat-o oraşului, aşa că locul ei era pe faleză, unde se găseşte, în sfârşit, astăzi, nu pentru cât valorează sau cântăreşte, ci pentru reala valoare plastică. Alături, o cruce simplă, ruginită, întregeşte decorul. Dacă, privind-o astăzi, după 18 ani de la revoluţie, cineva are vreun dubiu că Bela Crişan era un vizionar, că proiecţia sa plastică asupra trecutului, dar mai ales asupra viitorului României este falsă, nu are de făcut altceva decât să se uite în linişte la lucrare. Patru decenii de comunism ne-au ruginit mentalităţile şi ne-au obligat să ne mâncăm la propriu şi la figurat de sub unghii, căutând să acoperim noroiul cu falduri strălucitoare. Evoluţia noastră de după Revoluţie, pentru că astăzi sunt 18 ani de când am scăpat de comunism, seamănă şi ea izbitor de mult cu un morman de fier vechi. Chipul contorsionat şi ruginit al bucăţilor de metal este simbolul răstignirii unei întregi economii