Bucovina - Monumente Istorice
publicatia Adevarul Literar si Aristic, ianuarie 1922
Tara noastra, care in ciuda tuturor aparentelor este atat de bogata in monumente artistice, oglindindu-i trecutul istoric, se arata fata de ele cat se poate de vitrega. Fie ca timpurile prin care trecem sunt neobisnuite, fie si alte cauze, in buna parte justificate, cert este ca aceste momente isi pierd, zi de zi din bogatia lor.
Desigur ca Bucovina e cel mai bogat tinut din intreaga tara in ceea ce priveste monumentele artistice si istorice. Fiecare colt din vesela gradina aminteste si dovedeste ceva dintr-un trecut de care se leaga atat de mult istoria neamului romanesc.
Aici o bisericuta, dincolo un schit sau o manastire, care iti arata puterea de creatie artistica a acestui neam. Cine a vizitat Manastirea Mitocul Dragomirnei de la cativa pasi de Suceava, isi poate da seama de un monument arhitectural care poate rivaliza numai cu unele monumente de la Roma. Si totusi, mai nimeni nu stie de existenta unei asemenea manastiri in tara noastra.
Doar calatorii grabiti, care altadata asteptau la Itcani, fosta frontiera romaneasca, de la un tren la altul, erau indemnati de birjarii nemti care asteptau insirati in fata din piata garii, sa mearga pana in Dragomirna, la manastire. Si cei care se duceau nu regretau niciodata.
Drumul Sucevei, care duce spre Manastire si peste care legenda spune ca Stefan-Voda, dupa o batalie victorioasa, a pus de s-a facut un pod de piei de caprioara, serpuieste prin padurile ce-si zic Dumbrava Rosie - nu stiu pentru ce adevarata padure ce isi merita numele, e in judetul Iasi - dupa care doua turnuri inalte de tot se zaresc in departare. Si cand te apropii din ce in ce mai mult de manastire boltile de piatra sub care e intrarea, devin mai mari si mai impunatoare. Iar cand te-ai apropiat, trebuie sa privesti spre cer pentru a vedea varfurile turnurilor manastirii zidite de Stefan-Voievod.
Bolta de la intrare e o opera sculpturala. Cladita din pietre mari, de cate trei sau patru metri una, - din vechile cariere de piatra de la Patrauti, Suceava - mana de mester care a zidit-o a increstat pe fiecare din ele cate un fragment din istoria religiei crestine. Cand portile de cetate s-au deschis si intri inauntru, in curtea manastirii, privirea-ti cade pe picturile colorate inca de la colturile peretilor bisericii din fundul Curtii, care curte se sprijina pe un deal inconjurat de o padurice de brazi.
Si aici, insotitorul pus de Staret ca se te conduca sa-ti arate totul, o sa-ti spuna:
"- Vezi colo pata neagra care, ca o dunga serpuieste de la picioarele bisericii pana la unul din turnurile mai inalte ale ei, e urma unui foc pus de muscali cand s-au retras, si care a fost stins de calugari."
Cand te reintorci de la Manastire pe drumul pe care ai venit, zaresti cocosata pe varful unui deal, Cetatea lui Stefan cel Mare. Cetatea isi mai pastreaza inca doar numele, caci din ceea ce a fost, nu mai e decat o ruina de ziduri. Desigur, daca s-ar fi luat masurile necesare, Cetatea lui Stefan ar fi putut ramane si astazi un monument scump pentru tara.
Chiar in fata Cetatii este Biserica Mirautilor, un mic lacas de rugaciune, care a fost restaurat de fostii stapanitori ai tinutului, care vazand ca se darama o mica comoara de arta s-au grabit sa o repare si sa o reaseze dupa vechea forma. E singurul monument istoric care a fost ingrijit si pastrat de slujbasii Habsburgilor.
Dar de Manastirea de la Putna, unde, intr-un mormant simplu inconjurat de un gard saracacios la capatul caruia arde vesnic o candela, fostul Voiavod al Moldovei, Stefan, doarme somnul de veci, cine n-a auzit?
De la aceasta manastire, unde pe langa osemintele marelui voievod moldovean, mai sunt pastrate si juvaerurile domnitelor moldovane, s-au furat cateva pietre pretioase de o foarte mare valoare, printre ele un cercel de aur cu un smarald.
Manastirile din imprejurimi, Sucevita, Bistrita si Radauti - aceasta din urma descrisa admirabil intr-o carte care are singurul cusur ca e plina de antisemitism, de catre decedatul profesor Grigirivitza, - pastreaza obiecte de o mare valoare artistica si istorica.
Privind toate aceste podoabe, te intrebi daca se gaseste cineva care sa le ingrijeasca asa cum trebuie. Dar nu e nimeni. Cei care sunt insarcinati sunt vinovati. Daca s-ar gasi insa un om care sa stranga obiectele de valoare, cu un trecut istoric atat de bogat si cu o valoare artistica atat de insemnata, aflate in Bucovina, ar putea constitui cel mai interesant si mai frumos muzeu istoric si artistic al tarii romanesti, iar monumetele care se darama in fiecare zi tot mai mult, ar putea fi - daca ele s-ar conserva si ingriji - o comoara istorica de nepretuit. Acolo unde ele sunt acum, cum sunt, pot disparea - asa cum au disparut cele de la Putna - fara ca cineva sa le ingrijeasca si sa le pastreze.
