Frederick Arthur Bridgman (10 noiembrie 1847 - 1928), pictor american, a abordat in special teme si subiecte orientale.
S-a nascut in Alabama, fiind fiul unui medic din Massachusetts, care a murit cand Frederick avea doar trei ani. Temandu-se de izbucnirea Razboiului Civil, mama viitorului artist s-a mutat in Boston, apoi la New York, unde Bridgman s-a angajat la American Banknote Company, ca uncenic de gravor. In ciuda talentului sau si a promisiunii unei ascensiuni rapide, a preferat sa se dedice picturii, urmand cursurile serale organizate Brooklyn Art Association, apoi la National Academy of Design. Era atat de pasionat de arta incat obisnuia sa se trezeasca in fiecare dimineata la ora patru, pentru a picta inainte de a merge la lucru.
In mare parte un autodidact, cu o vointa de invidiat, Bridgman a progresat rapid, iar in 1865 si 1866 a participat la expozitiile organizate de Brooklyn Art Association. Incurajat de succesul avut s-a decis sa renunte la slujba sa, si, in 1866, cu sustinerea financiara a unui grup de oameni de afaceri din Brooklyn, s-a mutat la Paris. S-a mutat apoi in Pont-Avent, un mic sat din Bretania, unde se gasea o importanta colonie de artisti americani, condusi de Robert Wylie, specializati in realizarea de peisaje rurale, cu o anumita nota dramatica. Bridgman avea sa ramana aici timp de doua veri, dorindu-si sa devina la randul sau peisagist.
In toamna lui 1866 Bridgman a inceput sa lucreze in atelierul lui Jean-Leon Gerome din Paris. A fost insa dificil pentru el sa fie acceptat, pentru ca toate atelierele care tineau de Ecole des Beaux-Arts erau deja aglomerate de studenti. Asa ca Bridgman a apelat la prietenul sau Thomas Eakins, un pictor cu destule relatii in lumea artistica, iar acesta a facut eforturi pentru ca un grup de studenti americani sa fie acceptati. Printre acestia se numarau Eakins insusi, Earl Shinn, viitorul orientalist Harry Humphrey Moore si Bridgman. Avea sa ramana aici timp de patru ani, petrecandu-si verile la Pont-Aven.
In scurt timp Bridgman a inceput sa expuna la Salon, iar la editia din 1870 lucrarea sa Un circ provincial s-a bucurat de atat de mult succes incat Bridgman a trimis-o si in SUA, pentru o expozitie la Brooklyn Art Association. Deja un nume cunoscut, mai ales dupa ce o gravura realizata dupa unul ditnre tablourile sale fusese publicata in Le Monde Illustre, vinde cateva dintre tablourile sale lui Goupil, un cunoscut dealer al vremii.
In perioada razboiului Franco-Prusac si a Comunei din Paris se retrage la Pont-Aven si apoi in Spania, iar in iarna 1872 - 1873 pleca in Africa de Nord, fiind insotit de un prieten, pictor de origine engleza. Ramane o perioada la Tangiers, apoi la Oran, pentru a ajunge in final in Algeria, unde inchiriaza un mic atelier intr-un cartier saracacios al orasului. Va fi perioada care ii schimba stilul si tematica, Bridgman devenind mai tarziu cel mai important pictor orientalist de origine americana. In timpul zilei lucra alaturi de prietenul sau, iar seara ieseau in oras, calatorind adesea in satele din preajma. Au descoperit aici un univers care ii fascina si inspira, plin de culoare si exotism : pietele mereu aglomerate, dansatoarele, soldatii.
Bridgman va reveni la Paris in primavara lui 1873, incarcat de schite, tablouri, desene, obiecte, haine si accesorii orientale. Scenele sale algeriene sunt foarte bine primite la Paris, asa ca artistul se decide sa plece din nou in Africa de Nord, de aceasta data insotit de pictorul Charles Sprague Pearce, un student al lui Bonnat.
Cei doi ajung la Cairo in decembrie 1873, lucrand intens si realizand mai multe schite ale monumentelor islamice si mai ales ale strazilor pline de viata, principalul punct de interes al artistului. Calatoreste apoi del-a lungul Nilului, o adevarata aventura, pictorul revenind la Paris cu alte trei sute de schite si studii si nenumarate alte accesorii.
Inchiriaza aici un atelier in acceasi cladire cu cel al lui Pearce si incepe sa lucreze la o ampla si ambitioasa serie de compozitii, care reconstruiau viata in Egiptul antic, renuntand definitivb la peisaje. Prima dintre aceste lucrari, "Funeraliile mumiei", a fost prezentata la Salon in 1877 fiind un succes de proportii si cea mai populara lucrare a manifestarii. A fost gravata, copiata si in final cumparata de James Gordon Bennett, proprietarul ziarului New York Herald. Fiind deja considerat unul dintre marii artisti ai vremii, Bridgman s-a decis sa se casatoreasca in acelasi an cu Florence Mott Baker.
Apogeul carierei sale a fost organizarea unei expozitii personale ample, cu peste 300 de lucrari, la American Art Gallery. Inovatoare era expunerea schitelor si desenelor din Egip alaturi de tablouri noi si reproduceri diverse ale lucrarilor mai vechi. Creatiile sale au fost apreciate de critica nu doar pentru varietatea temelor, ci si pentru finetea executiei, desenul sincer si direct si prospetimea imaginilor. Ca o prima recompensa, Bridgman a fost ales membru al Academiei Nationale de Design.
In iarna 1885 - 1886 Bridgman a revenit in Algiers, de aceasta data insotit de sotia sa. Nu era doar o ocazie de a mai lucra, ci in primul rand incercarea de a schimba climatul parizian cu unul mai bland, sotia sa suferind din cauza unei maladii neurologice ereditare. Cu toate acestea artistul si-a gasit timp sa lucreze, inspirandu-se din atmosfera de pe strazile din oras. Pentru un timp Bridgman a lucrat in casa unei vaduve din Casbah, izolat si lasandu-si sotia suferinda la un hotel din oras. A realizat aici atat scene domestice cat si din viata cotidiana, iar prietenia cu vaduva a continuat mult timp, cei doi scriindu-si adesea chiar si dupa ce artistul s-a intors la Paris.
In 1888 Bridgman a publicat o lunga relatarea ilustrata despre perioada petrecuta in Algiers in Harper;s Monthly, de fapt o prescurtare a unei adevarate carti, un jurnal care incepea de la vizitele precedente, manuscrisul fiind insotit de gravuri pe lemn ale desenelor si picturilor sale. Urmatorul deceniu avea sa fie unul plin de succes. Lucrarile sale au fost expuse in 1889 la Expozitia Universala din paris, apoi, in 1890 a fost organizata o ampla retrospectiva, cu peste 400 de lucrari, la Fifth Avenue Galleries din New York, multe vanzandu-se rapid. Datorita banilor primit artistul a putut sa isi modifice substantial casa din Paris, creand o locuinta extravaganta, imbinare de Orient si Occident, care l-a facut pe pictorul John Singer Sargent sa o considere principalul obiectiv turistic si cultural al capitalei franceze, dupa Turnul Eiffel.
A continua sa lucreze, pictand scene exotice, a incercat o schimbare abordand un stil simbolist, realizand si o serie de portrete. Dupa 1890 insa, nemultumit de experimente, realizeze o serie de lucrari istorice si religioase, dar nu se mai bucura de un succes similar celui din trecut.
Sotia sa moare in 1901, dupa o indelungata lupta cu boala, iar artistul se recasatoreste doi ani mai tarziu cu Marthe Yaeger.
Dupa primul razboi mondial, pe masura ce popularitatea sa scadea, a parasit Parisul si s-a mutat in Normandia, la Lyons-la-Foret, unde va muri in 1928 aproape uitat de admiratorii de odinioara.
