Civilizatia geto-daca este considerata astazi una dintre cele mai interesante si cu siguranta cea mai veche din spatiul dintre Dunare si Muntii Carpati, existenta si participarea acestora la istoria epocii fiind mentionate in izvoarele de atunci. In special Herodot a fost impresionat de aceasta veche civilizatie, numindu-i pe cei aflati la nord de Dunare "cei mai viteji si mai cinstiti dintre traci", dar geto-dacii sunt mentionati si in alte scrieri ale Antichitatii, desi informatiile sunt putine, uneori contradictorii, si nu spun foarte multe despre daci.
O civilizatie unica, cu o cultura interesanta si deosebita si o arta pe masura, atat cat au putut fi reconstituite din putinele surse sigure, completate de descoperiri, dacii puneau accent in buna masura pe dimensiunea spirituala a existentei. Ridicasera prelucrarea metalelor si mai ales a fierului la nivel de arta, cercetatorii descoperind numeroase unelte si piese din epoca, precum nicovale, clesti, ciocane, arme si unelte, toate de o calitate exceptionala, care demonstreaza nu doar priceperea mesterilor, dar mai ales importanta pe care o avea fierul in viata de zi cu zi. Dar dacii imbinau utilul si arta, orice piesa, oricat de neinsemnata, de la arme la accesorii, fiind bogat ornamentata cu motive diverse. Decoratiunile impodobeau si piesele din lemn, desi prea putine s-au pastrat pentru a oferi o imagine clara, dar se poate presupune ca motivele si temele erau aceleasi.
Nici ceramica nu putea fi uitata, vasele fiind decorate cu motive diverse, in principal vegetale si zoomorfice, dar - mai rar - si cu imagini despre care se crede ca erau ale zeilor.
Pe teritoriul geto-dacilor au circulat si monezi diverse, ceea ce demonstreaza ca locuitorii faceau comert cu alte popoare.
Dacii au fost interesati si de podoabe, mai ales din bronz, argint si aur, realizand mai ales inele, celebrele bratari dacice, ce rivalizau cu usurinta cu cele produse in Grecia sau in Orient. Aurul era abundent in teritoriu - si tocmai aceasta bogatie a facut Dacia foarte atragatoare pentru Imperiul Roman, iar dupa cucerire captura a fost uriasa. Dar fabricarea podoabelor, dincolo de mestesug si elementul estetic, avea o valoare religioasa, materialul trebuind imbunat si cinstit pentru a putea fi prelucrat.
Un exemplu exceptional ramane celebrul coif de aur, cu rol ornamental - probabil sacru - descoperit la Poiana-Cotofenesti, desi in acest caz este vizibila influenta scitilor. Nici argintul nu era ocolit, fiind mai ieftin si folosit pentru bratari, inele si chiar variante decorative ale armelor. Iar toate aceste piese erau mereu decorate cu migala, cea mai neinsemnata piesa devenind astfel o adevarata opera de arta.
Bratarile dacice, spre exemplu, erau deschise si spiralate, terminandu-se cel mai des cu un cap de sarpe, un simbol foarte popular in epoca, desi potrivit unor izvoare era la mare pret si celebrul cap de lup. Se foloseau in cazul podoabelor - si nu numai - motive zoomorfice sau imagini ale plantelor, adesea mult stilizate, aproape geometrice. Motivele vegetale erau preferate pentru echilibrul modelului frunzelor, in timp ce animalele erau alese ca simbol, pentru a le castiga protectia. Imaginile antropomorfe sunt rare, cel mai probabil infatisand zei, cum era zeita Bendis.
Ianuarie 2007
