In fond, plecasem de la o propunere de tip caragialian: "Romania. Si viceversa", care mi se paruse O.K. O si trimisesem, intr-un entuziasm neeminescian, la MAE, pe adresa departamentului de presa, impreuna cu altele, de genul urmator: "Romania, iata brandul tau!", "Romania, inbrandible", "Romania, hic sunt leones".
Autoreferentiale, ironic-oximoronice altele ("Romania, nici asa, nici altminteri), vide cateva ("Romania. Brandness"), toate se trageau din mantaua unei constatari: "Brandul intim al romanilor este umorul autoironic" (pe care o putea semna oricand I.L. Caragiale.
Ce sa pui in vitrina nr. 1 a tarii daca nici branza nu-i brand, nici sarmalele nu sunt, cat despre mamaliga nici nu mai poate fi vorba: toata teleomenirea a vazut ca face explozie mincinoasa cand ti-e emisiunea mai draga?!
In orice caz, "Fabulos spirit" nu e o lauda desantata, e o greseala. Daca tot vrei sa te lauzi cu fabulosul tau duh, atunci pune-l in actiune, nu intr-un autodenunt de genialitate. Zi-i "Romania. Si viceversa". Zi-i "Romania, tara de brandioti", "Romania, zi-i sa-i zic", adica "Romania, intranslatable". Ma rog... Nu stiu ce fel de echipa lucreaza acolo la MAE, dar stiu ca normal ar fi fost, daca nu am fi asa de brandioti, sa fi fost lansata o licitatie nationala cu un premiu ca lumea pe cap de locuitor, ala care va avea mintea sa propuna un brand mai comunicativ si mai eficient decat cel din consensul amicilor mei. Genial si intraductibil. Fabulos. Ce daca nu pare spiritual? Tocmai asta e poanta. Ca ar putea deveni, daca nu cumva clasa noastra politica, impreuna cu oligarhiile ei, l-au si intrupat, l-au devenit si l-au adeverit.
Daca asa stau lucrurile - si asa stau, ce mai tura-vura-si-literatura -, intrebarea e cine merita premiul. Clasa politica? Specificul national? Caragiale? Amicii mei? Ioan Grosan?
