„Edie Van Cleve voia sa dau o proba pentru o productie a piesei lui Jean Cocteau „Vulturul cu doua capete”, in care juca Tallulah Bankhead. (...) In afara de asta, aveam nevoie de bani.(...) Cu vocea ei joasa, ingrosata de alcool, Tallulah putea fi foarte placuta. Era inteligenta si spirituala si spunea povesti amuzante. (...) Avea patruzeci si trei de ani, eu aveam douazeci si doi, si se pare ca ii placeau barbatii tineri. (...) De fiecare data cand eram pe scena cu Tallulah si se apropia momentul cand trebuia s-o sarut, imi venea sa vars. Din cine stie ce motive, avea o gura rece, iar limba ii era la fel. Pe scena, mi-o tot indesa in gura fara niciun fel de introducere. Era ca un tipar incercand sa intre cu spatele intr-o gaura. La inceput am fost cat de nepasator puteam si am incercat sa-i evit limba fara sa o ofensez, gandindu-ma ca trebuia sa-mi pastrez rolul. Limba ei imi explora intreaga cavitate a gurii inainte de a mi se indesa in jos pe gat. (...) Am incercat sa mananc usturoi, dar asta n-a oprit-o, asa ca am rugat un asistent sa-mi cumpere o sticla de apa de gura si, de fiecare data dupa ce trebuia s-o sarut, ma duceam in culise si luam o sorbitura, dar nici asta n-a mers, asa ca am cumparat o lotiune foarte astringenta si am inceput sa fac gargara cu ea dupa fiecare sarut.(...) Cred ca, de fapt, ii pasa mai mult de sex si alcool decat de actorie. Din pacate, un spion a informat-o ca faceam gargara dupa ce o sarutam si s-a simtit ofensata de asta, ca si de faptul ca refuzam s-o mai vizitez. Le-a spus producatorilor ca nu eram potrivit pentru rol si, dupa sase saptamani de spectacole de proba in provincie, am fost concediat, cu virtutea inca intacta. As fi preferat sa stau pe cioburi decat sa fac dragoste cu Tallulah. Am decis sa termin cu actoria.” (selectie de Doinel Tronaru)