O reuniune a reprezentantilor ministerelor Culturii din cele 27 de state europene, desfasurata la Berlin, a hotarat sa acorde insemnele de Patrimoniu European pentru Ansamblul Monumental de la Targu Jiu, zis si Calea Eroilor (ridicat in 1937-1938, opera a sculptorului Constantin Brancusi, de la a carui nastere s-au implinit, pe 19 februarie, 141 de ani). Una dintre marile batalii pe care le-a dus initiatorul procesului de restaurare, Radu Varia, a fost aceea de a aduce in constiinta generala ideea ca opera lui Brancusi de la Targu Jiu are sens in masura in care reprezinta un parcurs unitar, contemplativ, marcat de "statiuni" semnificative.
Asezarea in peisaj a acestuia se facuse de catre sculptor in functie de prezenta in zari a muntelui - simbol al permanentei, de prezenta apei curgatoare - simbol al puritatii si al vietii - si anume de cursul Jiului, cu un brat discret, linistit trecand prin spatele Mesei Tacerii. Loc al revelatiei, aceasta este, in plan subtil, punctul central al parcursului, care ar trebui sa ne conduca in pace prin Poarta Sarutului, simbol al dragostei, spre Coloana Infinitului, apoteoza a intregului, menita "sa sustina bolta cereasca", dupa spusele autorului.
In 1937-1938, Brancusi n-a apucat sa-si vada Ansamblul ca opera terminata, unitara. Mai multe strazi si o cale ferata intretaiau si atunci, ca si acum, parcursul dintre Masa Tacerii si Coloana fara Sfarsit. Se putea spera ca aceste obstacole vor fi eliminate in timp. Marea mutilare a venit odata cu amenajarea urbanistica. A fost modificat relieful, s-a ridicat un parapet inalt si intunecos in spatele Mesei Tacerii. A fost rupta de cursul apei si de viziunea muntelui, devenind, practic, invizibila. A fost distrusa ideea de parcurs lin, introducand o suita de trepte in cascada, ca la cursele cu obstacole. A fost adoptat un "design" propriu pe Aleea Scaunelor (lampi sinistre prin parcuri si copaci; zeci de fire electrice dezordonate "insotesc" tot parcursul dintre Masa Tacerii si Coloana). Edilii, in loc sa le inlature, au multiplicat obstacolele existente, implementand de pilda stalpi genul "pop-art", vopsiti in alb si rosu. Coloana incheie parcursul inceput la Masa Tacerii, interzis acum de un gard verde (de-a lungul unui trotuar cu gropi) ce te trimite, fara menajamente pentru ce a gandit Brancusi, in stanga sau in dreapta monumentului, nu de-a dreptul spre el, asa cum a fost dintotdeauna.
Dupa ce Radu Varia a angrenat in cercetare si in realizarea proiectului de restaurare si amenajare a Ansamblului Brancusi (conceput inca de la inceputul anilor '90) forte nationale si internationale - Getty Conservation Institute si Swedish Corrosion Institute -, dupa ce a obtinut colaborarea World Monuments Fund si dupa ce au venit pe proiectul sau cateva milioane de dolari de la World Bank (imprumut avantajos si pe termen lung), a fost respins. In prima zi in care Ministerul Culturii a preluat santierul de la Fundatiile Internationale "Constantin Brancusi", un muncitor a cazut de la inaltimea Coloanei si a murit pe loc. Semn rau. Coloana a fost prost metalizata. Pete enorme sunt vizibile de la distanta. Practic, nu exista scaun de pe Aleea Scaunelor care sa nu fie ciobit sau spart de-a binelea. Ba, mai mult, acestea au ajuns adapost pentru cainii nimanui.
Un responsabil gorjean declara zilele trecute intr-un ziar din Targu Jiu ca spera ca Ministerul Culturii sa puna la dispozitie fonduri pentru inlocuirea pavimentului. Paviment care ar fi costat doua milioane de dolari, si pe care in buna parte l-au luat apele la prima ploaie. Cine este responsabil de acest lucru, cine plateste pentru aceasta paguba uriasa? Afland de inscrierea "obiectivului" pe lista UE, acelasi declara: "Am auzit ca trebuie sa avem mai mare grija de monumente, dar nu aceasta va fi problema..." Si daca tocmai asta ar fi problema?!