van Gogh isi taiase singur jumatate din urechea stanga in noaptea de Craciun a anului 1888. In seara aceea, artistul era la o cafenea din Arles impreuna cu prietenul sau Paul Gaugain.
Din relatarile pictorului francez se stie ca, deodata, van Gogh i-a aruncat acestuia un pahar de absint in fata. Gaugain s-a ferit si luandu-si prietenul de umeri au iesit amandoi din cafenea. In drumul spre casa, Vincent si-a atacat prietenul, fara motiv, cu un brici dar a fost de ajuns ca Gaugain sa i se uite fix in ochi si sa se opreasca descumpanit. In aceasi noapte, cand a ajuns acasa, Van Gogh si-a taiat jumatate din urechea stanga. Afland de situatia fratelui sau, Theo Van Gogh a decis sa il interneze pe pictor intr-un ospiciu la Saint-Remy, unde doctorul Urpar i-a pus diagnosticul de manie acuta cu delir generalizat. Ceea ce se stie acum este faptul ca pictorul olandez s-a imbolnavit in 1882. La acutizarea bolii, netratata complet, se adugau crizele de epilepsie, precum si depresiile cauzate de mai multe deziluzii sentimentale.
In foarte multe dintre scrisorile sale, artistul arata ca isi dorea foarte mult o familie, copii si sa castige suficienti bani din pictura pentru a isi intretine caminul. van Gogh voia sa gaseasca fericirea simpla si tihnita. Din pacate, doua esecuri in dragoste, boala si faptul ca a avut mari probleme financiare i-au zdrobit acest vis. Prima deziluzie in dragoste i-a pricinuit-o, in 1874, fiica gazdei sale de la Londra, Ursula, iar a doua, verisoara sa Kee. Dupa primul refuz, Vincent a avut prima cadere psihica, iar tanarul de 21 de ani, vesel si optimst, s-a transformat intr-un om inchis si sumbru. Dupa al doilea refuz, Vincent a plecat la Haga unde, in 1882, a cunoscut-o o prostituata de 32 de ani, care se numea Christine dar careia artistul ii spunea Sien. De la ea s-a imbolnavit. Internat la spitalul din Haga, van Gogh a refuzat sa duca tratamentul pana la capat si a fugit inapoi la Sien.
Dupa relatia cu Christine, artistul a ajuns la Paris, in 1886 unde l-a cunoascut pe Gaugain. Din aceasta perioada a inceput sa bea mult, in special absint si coniac, lucru care ii va zdruncina si mai mult sanatatea. Ultimul ospiciu in care a fost internat van Gogh este cel din Anvers, tinut de doctorul Gachet. Amator de pictura, doctorul s-a imprietenit cu el. Din pacate, boala artistului evolueaza implacabil. Devine irascibil, se cearta cu noul sau prieten, are din ce in ce mai multe crize cand nu cade stari depresive. Din cauza depresiilor si a suferintei artistul s-a impuscat in piept si a murit pe 29 iulie 1890. Pe langa aceste boli, care l-au macinat fizic si psihic, se pare ca van Gogh avea glaucom.
Un contemporan de al sau, doctorul F.W.Maire, considera ca pictorul olandez suferea de glaucom. Medicul argumenta ca numai pe panzele realizate de artist dupa 1888 se disting umbre colorate, irizatii sau halouri in jurul surselor de lumina. Aceste imgini ciudate sunt percepute de cei care sufera de aceasta boala. Bolnavii de glaucom vad in jurul unei surse luminoase o margine cu mai multe culori, asemanatoare curcubeului.
