Cum padure fara uscaturi nu se afla, vor fi pomenite aici si bunele si relele. Blestemul "modernizarii" Cei ce nu au vazut la fata locului casele din Maramures le-au vazut la televizor, la Muzeul Satului din Bucuresti sau in albume fotografice. Multe sunt frumoase, adevarate lectii de arhitectura nu doar populara. De cele vechi nu ar mai trebui sa se atinga nimeni, caci nu se va mai construi in veac asa ceva.
Numai ca, deocamdata, proprietarii lor le darama si-si fac altele, de obicei mai mari, dar nu intotdeauna cu bunul gust al celor plecati din lumea aceasta. De multe ori, combinatiile sunt de mai mare jalea: peretii din piatra de rau sau din lemn, iar acoperisul de... azbociment. Acest material este blestemul Romaniei contemporane, inclusiv al Basarabiei, unde pana si vilele de cateva etaje au acoperisul din amestecul de ciment Portland cu fibre de azbest. Singura lui "calitate" este ca e lesne de procurat, fiind mai ieftin decat alte materiale de constructie.
Altminteri, e urat si cand e nou-nout, chiar daca sclipeste la inceput. Iar cand apuca de se invecheste, prinde un jeg sau bube ce te duc cu gandul la dermatologie. Nu-i pacat de un tinut asa de frumos ca Maramuresul, "tara veche si fara pereche"? Daca materialul cu pricina ar fi doar urat, mai treaca-mearga, dar, consultand medicii, am aflat ca produce azbestoza, boala provocata de inhalarea indelungata a particulelor fine de azbest. Am consultat si un ofiter de pompieri, stiind ca, la un moment dat, uniformele acestei arme erau confectionate cu azbest, fiindca este incombustibil, inalterabil la foc, rau conducator de caldura si electricitate. Cele mai multe tari din lume, inclusiv Romania, au renuntat la aceste uniforme, din pricina azbestozei. Putini maramureseni stiu ca azbestul produce boala. Unii declara ca e frumos, altii ca e mai ieftin, iar unii afirma ca dranita, adica sindrila cu care se acoperea casele, e scumpa. In fine, altii spun ca nu prea mai sunt mesteri in dranita. Restaurari in dorul lelii In 1999, pe vremea cand ministru al Culturii era Ion Caramitru, opt biserici de lemn din Maramures au fost inscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Din pacate, dupa plecarea lui Ion Caramitru, o mafie a restauratorilor a dat navala nu numai in biserici, dar si in alte monumente istorice, tandalind la nesfarsit, ca sa primeasca regulat si cat mai multa vreme din bugetul, si asa sarac, al Ministerului Culturii si Cultelor (MCC). Intre timp, s-au implicat in aranjamentele vilelor noilor imbogatiti, carora popular li se spune "neamuri proaste", de unde pica bani cu nemiluita. Acum e vara, iar restauratorii ar trebui sa zumzaie in monumentele istorice. Nici vorba! Am trecut recent pe la vechea biserica de lemn din Barsana, al carei interior este plin de schele, dar nu se auzea nici o zumzaiala. Biserica era incuiata, singuratica pe deal. Ia sa se duca si Corpul de Control al MCC pe la Barsana! Ia sa se faca o ancheta si la Uniunea Artistilor Plastici (UAP), care figureaza ca executant, si din care, dupa cum scria pe un avizier al bisericii, face parte si coordonatoarea colectivului de restaurare, Sanda Bucur! Daca ar lua doar bani pe degeaba, unii "restauratori" ar trebui sa atraga numai atentia Parchetului. Insa, ori ca nu-i intereseaza decat banii, ori ca sunt ageamii, tot ce au "restaurat" este un atentat impotriva zestrei noastre nationale. Astfel, la biserica din Surdesti, pictura, direct pe lemn, este foarte frumoasa.
La imbinarile barnelor, zugraveala a fost facuta pe panza, pentru a asigura continuitatea scenelor pictate. Credinciosii din Surdesti sustin ca nu s-a facut nici o licitatie pentru restaurare, iar la imbinarile barnelor nu s-au mai intrebuintat fasii de panza, cum lasasera zugravii autentici. Sa speram ca, in concediu, dl ministru Adrian Iorgulescu se va abate si prin Maramures, chiar daca e cel mai departat tinut de Bucuresti. Pe unde apa curge la... deal Biserica din Sarasau nu e pe lista UNESCO, desi e foarte frumoasa si dateaza din 1465. Am trecut pe acolo in vara anului 2001 si era in restaurare. Si acum e la fel! Nici biserica de lemn din Rozavlea nu e pe lista UNESCO. Dateaza din 1717, e construita din lemn de brad, iar pictura a fost realizata pe panza lipita pe peretii interiori ai bisericii de catre zugravi anonimi.
Catapeteasma a fost zugravita de Ioan Plohod din Dragomiresti, in anul 1810. In cimitirul din jurul bisericii o femeie plivea un mormant. "Nu uitam de ceilalti", ne-a spus. In imediata apropiere a localitatii Budesti, a carei biserica este pe lista patrimoniului mondial, se afla un deal pe care autobuzele pot urca fara motorul pornit, iar apa varsata curge in sus! Am vazut cu ochii nostri. Se pare ca nimeni nu a reusit pana acum sa explice stiintific acest fenomen. Multe minuni mai sunt in Maramures! Una dintre ele, biserica din Poienile Izei, a fost ridicata la 1604, are spre apus pridvor cu stalpi de lemn, iar pictura murala, de o frumusete aparte, a fost executata, la 1794, in stil popular. Se afla si ea pe lista UNESCO. Din pacate, nu am reusit cu nici un chip sa obtinem cateva imagini din interior pentru cititorii nostri, fiindca popa a fost de neclintit. Drept "razbunare", am consemnat un geam spart la altar si marimea exagerata a casei parohiale, inca neterminata, care sfideaza saracia propovaduita de adevaratii crestini. Gazda celei mai vechi scrieri romanesti Biserica din vale, de la Ieud, a fost inaltata la leatul 1604, din lemn de brad, si e pe lista UNESCO. Are plan dreptunghiular, cu absida poligonala si decrosata. Acoperisul e cu dubla poala, iar ferestrele, foarte mici, sunt pe doua randuri. Pictura, in stil bizantin primitiv, a fost realizata de zugravul Alexandru Ponehalschi, din Berbesti, direct pe lemn, iar la imbinarile lemnului si la denivelari, pe panza, in anul 1782. In podul bisericii s-a gasit, in 1925, o veche scriere in limba romana, vestitul "Codice de la Ieud", datat de unii specialisti in anii 1391-1392. Ieud-Deal este una dintre cele mai vechi localitati maramuresene. Actuala asezare a fost intemeiata de voievodul Balc, nepotul lui Dragos-Voda, pe la mijlocul veacului al XVI-lea. Atunci, Balc a inaltat un castel de lemn pe un loc prapastios, langa un rau. Un articol de Adrian Bucurescu
