Despre biserica din Valari se afirma ca ar fi cea mai veche biserica de lemn de pe teritoriul tarii noastre. Nici satenii nici specialistii care s-au deplasat in judetul Hunedoara pentru a o studia nu pot spune cu certitudine data ridicarii sale, insa sunt de acord ca au trecut multe secole de atunci. Pe peretele vestic, in tinda femeilor, este scrijelit anul 1733 dar exista banuiala intemeiata ca lacasul ar fi mai vechi de atat. Traditia orala spune ca biserica a fost adusa din Poiana Rachitelii cu mai bine de 200 de ani in urma, dupa ce a fost folosita intai aici vreme de un secol.
Aceasta mica biserica de tara este un relict in arhitectura de lemn sacrala, si merita vizitata pentru faptul ca este unica in Romania. Cine doreste acest lucru o va gasi in partea de jos a satului, unde a ramas in grija celor care locuiesc in vecinatatea ei. In incinta cimitirului vechi, inconjurat cu gard de pari, se intra printr-o portita de lemn. Aici, unde isi dorm somnul de veci poate chiar cei care au ridicat candva biserica Sf Nicolae, se mai pastreaza doua cruci putrede, cu urme de cioplitura decorativa.
Nu trebuie sa treaca neobservata tehnica constructiva si asemanarea evidenta a bisericii cu templele dacilor de pe vestita columna a imparatului Traian. Cuiele marcate vizibil la colturile constructiilor de pe basoreliefuri ar putea fi cepurile de lemn cu care dacii prindeau dulapii de stalpii verticali, asa cum s-a pastrat aici in vechiul tinut al Padurenilor, din inima Daciei. Din acesta inedita perspectiva, biserica de lemn apare ca un martor viu de arhitectura sacra dacica, desigur, intr-o forma adaptata la lacasul de inchinare crestin.
Desi este monumentul cu care se identifica localitatea, starea in care a ajuns poate fi considerata destul de precara. De cand s-a sfintit biserica de zid, in anul 1936, oamenii au inceput sa o uite pe cea a Sfantului Nicolae iar consecintele nu s-au lasat asteptate. Ploile razbat prin acoperisul subred iar o ciuperca xilofaga s-a extins pe langa talpile longitudinale in nava. Planul are dimensiuni modeste, cca 3,6 x 8,4 m, si permitea in vremurile mai din urma sa adaposteasca pana la 80 de credinciosi.
In ultimii ani, angajatii mai multor muzee din tara au cerut biserica pentru a o expune la ei. Nimeni din sat nu a fost de acord sa fie mutata. Oamenii spera ca vreo autoritate se va ocupa de soarta monumentului curand.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
editor artline.ro
