Meşterii lui Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, au introdus calote în naos şi pronaos eliminând semicilindrul iniţial. Arcadele joase, fără spirale, pantele şi sistemul de arce moldoveneşti, toate conferă bisericii proporţii elegante, dovedind o construcţie de o mare valoare. La scurt timp după terminarea lucrărilor de la Arbore, la 8 septembrie, aceiaşi meşteri au ridicat şi la Reuşeni pe locul unde se spune că a fost tăiat capul lui Bogdan Voievod - ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare - aidoma bisericii de la Arbore. După 38 de ani de la ridicarea bisericii Arbore, la iniţiativa Anei - sora lui Arbore - mai precis în anul 1541, se va realiza ansamblul de pictură interioară şi exterioară.
Ceea ce impresionează în mod deosebit în pictura bisericii este calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa extremă a siluetelor. Întreaga pictură emană un aer de sinceritate, fiind unul dintre cele mai laice fenomene din arta medievală moldovenească. Autorul principal al picturii - Dragoş Coman - din Iaşi, nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Şi iată că acest lucru se vede prin spontaneitatea picturii, prin transparenţa culorii, aidoma unei acuarele, în construcţia siluetelor care au uneori gesturi şi atitudini necanonice.
În 1523 "în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ştefan Vodă [Ştefăniţă Vodă] au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie" (Grigore Ureche). Aşa a sfârşit Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnicul de seamă a lui Bogdan al III-lea, tutorele lui Ştefăniţă Vodă.
Nu putem să nu remarcăm tema din interiorul bisericii Cavalcada împăratului Constantin zugrăvită la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, şi Marea rugăciune de la abside. Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adăugat pe faţada de sud o nouă Rugăciune . A plasat această rugăciune în dreapta uşii spre a face, în mod simbolic - pandant scenei Asediului pictată în stânga uşii. Printre sfinţii zugrăviţi figurează Ioan cel Nou, iar în fruntea lor, caz unic în iconografia bizantină, împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi, după cum se ştie, încă din veacul al - XV - lea, printre marii protectori ai Moldovei.
