Marc Chagall s-a nascut in Vitebsk, Bielorusia (pe atunci parte a imperiului tarist), primind numele de Moishe Zakharovich Shagalov (Moishe Segal). Era cel mai mare din cei opt copii ai unei familii evreiesti foarte unite, tatal sau fiind negustor de peste; familia se confrunta cu greutatile vietii de zi cu zi, saracia fiind singura constanta,
Chagall avea sa-si aduca aminte toata viata cu bucurie si nostalgie de anii copilariei, pe care i-a prezentat simbolic in mai multe lucrari. A inceput sa ia cursuri de desen din 1906, sub indrumarea artistului local Yehuda Pen si s-a mutat la St Petersburg in 1907. Acolo s-a inscris la cursurile de arta organizate de Societatea Sustinatorilor Artei, sub indrumarea lui Nikolai Roerich, unde a avut sansa de a cunoaste pictori diversi si stiluri complet diferite. Intre 1908-1910 a urmat cursurile de la Scoala Zvyagintseva, sub supravegherea lui Lev Bakst.
A fost o perioada dificila pentru Chagall, mai ales din cauza antisemitismului societatii tariste. In epoca, evreii nu aveau voie sa locuiasca decat temporar in St Petersburg, si atunci doar cu un permis care se obtinea greu, cel mai adesea prin mita. Cum Chagall nu isi putea permite sa mituiasca oficialitatile a fost arestat si inchis pentru o scurta perioada. A ramas in oras pana in 1910, fara a uita nici satul sau natal. In 1909 a cunoscut-o si pe viitoarea sa sotie, Bella Rosenfeld.
Capatase o oarecare notorietate ca artist, asa ca a parasit putin primitorul St Petersburg si s-a stabilit la Paris, pentru a fi mai aproape de artistii din cartierul Montparnasse. Acolo a avut sansa de a se imprieteni cu Guillaume Apollinaire, Robert Delaunay si Fernand Leger. In 1914 s-a intors la Vitebsk pentru ca peste un an sa se casatoreasca acolo cu Bella. Inceputul primului razboi mondial il gaseste pe Chagall in Rusia. In 1916 cuplul are un copil, o fetita, care primeste numele Ida.
A participat activ la Revolutia din 1917, fiind numit de ministrul sovietic al Culturii in postul de Comisar al Artei pentru regiunea Vitebsk. Chiar daca mai tarziu aceasta optiune de tinerete avea sa-i fie reprosata, Chagall fiind atacat dur si desfiintat de unii critici din ratiuni politice, atunci s-a folosit de noua sa functie pentru a infiinta o scoala de arta in localitatea sa natala. Dar regimul sovietic era prea greu de suportat, iar amintirea libertatii si vietii artistice pariziene erau mult prea puternice. Sotii Chagall s-au intors la Moscova in 1920, de unde au reusit in 1923 sa plece la Paris.
Au parasit capitala Frantei dupa ce tara a fost ocupata de armata germana, cu putin inainte sa inceapa deportarile. S-au ascuns initial in Marsilia, de unde, cu ajutorul unui ziarist american, au reusit in 1941 sa se refugieze in Statele Unite. Dar libertatea greu castigata de Chagall avea sa fie umbrita de o lovitura foarte dureroasa. Pe 2 septembrie 1944 Bella a murit, lasandu-l pe tanarul artist cu adevarat singur, refugiul ultim ramanand arta.
S-a intors in Europa in 1946, iar din 1949 s-a stabilit la Provence, in Franta, unde a reusit sa redescopere energia vitala a culorilor, libertatea si creatia, incercand sa uite incercarile prin care trecuse si mai ales spectrul razboiului. Lucrarile realizate in aceasta perioada sunt marcate de bucuria de a trai, amintirea nostalgica a sotiei si trecutului, liniile fiind curbe, la fel ca si siluetele.
In incercarea de a-si extinde domeniul creatiei, Chagall a inceput sa se ocupe si de sculptura, ceramica si vitralii. Avea sa se recasatoreasca tarziu, abia in 1952, cu Valentina Brodsky. A facut mai multe calatorii in Grecia, iar in 1957 a reusit sa ajunga pentru prima data in Israel, unde in 1960 a realizat vitraliile pentru sinagoga Spitalului Hadassah din Ierusalim, iar in 1966 lucrari murale pentru noua cladire a Parlamentului israelian. Un alt proiect la care Chagall a muncit mult si cu pasiune au fost uriasele mozaicuri murale din holul Operei Metropolitane din New York, realizate la sfarsitul anilor '60.
In 1973 la Nice, Franta, s-a deschis si primul muzeu dedicat exclusiv operei lui Chagall, "Musee National Message Biblique Marc Chagall", o dovada a celebritatii de care se bucura artistul. Abia in 1997 localitatea sa natala il va onora in acelasi fel, deschizand un muzeu Chagall in cladirea familiei, de pe strada Pokrovskaia. A fost o reparatie tarzie, pentru ca pe tot timpul vietii, dupa plecarea din URSS, Chagall fusese considerat persona non grata de catre guvernul sovietic. Dar lipsa fondurilor si-a spus cuvantul in Vitebsk, muzeul avand doar copii ale lucrarilor.
Marc Chagall a murit la varsta de 97 de ani.
Arta lui Chagall
Chagall s-a inspirat din viata rurala evreiasca si rusa din anii copilariei sale, dar si din temele biblice. In perioada 1960-1970 Chagall a realizat mai multe proiecte de mari dimensiuni in spatii publice sau cladiri religioase importante. Potrivit istoricilor artei, lucrarile lui Chagall se incadreaza in mai multe categorii ale artei moderne. Pictorul a facut parte din gruparile artistice pariziene de la inceputul secolului trecut, fiind un reprezentant important al curentelor avangardiste. Cu toate acestea, stilul si temele sale l-au plasat de fapt la limita acestor curente si mode, precum cubismul sau fovismul, de la care a preluat elemente fara ca acestea sa-i marcheze definitoriu stilul puternic personal.
Universul creatiei sale este puternic marcat de referintele la perioada copilariei, chiar daca artistul a ales sa ignore momentele dureroase sau triste, pentru a prezenta o existenta idilica si fericita prin intermediul culorilor foarte vii. Chagall apare ca personaj in mai multe dintre compozitiile sale, uneori alaturi de sotia sa, alteori singur sau inconjurat de alte figuri reale sau imaginare, avand rolul de observator al lumii. Nu a ezitat sa protesteze prin intermediul artei sale, cum face in "Crucificarea alba", o compozitie bogata in simboluri si detalii, considerata ca o denuntare generala a totalitarismului de stanga sau de dreapta si mai ales o respingere vehementa a antisemitismului.
In opera sa apar in mod repetat simboluri inspirate de natura, cum sunt arborii (simbol al vietii), cocosii (fertilitatea- adesea reprezentati alaturi de indragostiti), lautarul (simbol al muzicii, in Vitebsk acesta insotind evenimentele importante din viata comunitatii), heringul (amintind de negotul cu peste al tatalui artistului), sfesnicul (amintind de Menora, sfesnicul cu sapte brate traditional evreiesc), casele din Vitebsk (majoritatea realizate in timpul petrecut la Paris), scene ale Rastignirii, care aveau pentru Chagall sensul unui protest impotriva Holocaustului.
