Sealand. Inceputurile unui principat
Povestea minusculului principat incepe de fapt in 1942, in plin razboi, cand viitorul stat era de fapt un... fort. Roughs Tower. Construit pentru a supraveghea activitatile marinei germane si cu un efectiv ce a atins 300 de soldati, radare, armament si tunuri anti-aeriene, era unul dintre cele mai puternice puncte de rezistenta. Cu cele sapte nivele din cele doua turnuri de beton, cu dormitoare si sali de masa, depozite de munitie si generatoare, era practic o constructie structurata pe o barja imensa, tractata in mare si lasata acolo. Masiv, impresionant, costisitor mai ales. Numai ca in 1956, abandonat la fel ca multe alte structuri defensive, parea ca si-a inceput lenta si sigura naruire. Si de aici destinul acestui fost fort marin s-a schimbat dramatic.
Primii care au avut ideea de a se stabili, mai mult sau mai putin legal aici - mai exact ilegal - au fost mai multi cetateni aproape uitati care aveau un hobby foarte lucrativ in acea vreme - un post de radio pirat. Foarte populare atunci, iar fortareata oferea suficient spatiu, o doza de anonimat in fata legii si, mai ales, o ambianta romantica. Nu a durat insa mult pana sa fie alungati - intr-o maniera aproape brutala - de un anume Roy Bates. Nu era vreun fost militar revoltat de pangarirea unui martor urias al conflagratiei mondiale, nici vreun om de afaceri care intrezarise o buna oportunitate. Sau nu chiar. Roy Bates si fiul sau, Michael, avusesera si ei un post radio-pirat, Radio Essex, destul de popular atunci, inchis dupa ce fusesera prinsi de autoritati. Cum legea spunea ca nu poti emite de la mai putin de 3 mile de tarm Roughs Tower parea destinatia ideala. Legile, asa cum se intampla mai mereu, s-au schimbat repede, si Bates a renuntat sa mai deschida un alt post de radio. Dar in maniera vechilor exploratori care au facut istorie nu a plecat de aici, ci - folosind o mica scapare legala - a pus stapanire pe Roughs Tower, si masivul edificu cu turnurile sale gemene a devenit... Principatul Sealand. Un micro-stat suveran, independent, si legal inexistent. Si cum era situat in apele internationale nici autoritatile nu au mai avut ce face, decat sa accepte ideea ca pe fantezia unui excentric.
Au mai existat incidente, chiar si un proces, dar in 1975 Bates, la fel de entuziast si de aceasta data secundat de alti cetateni sedusi de noul stat, a proclamat Constitutia statului. Au urmat fireste steagul, un imn national, moneda din Sealand, timbre si chiar pasapoarte. Si un seducator motto - E Mare Libertas. Din mare, libertatea, ceea ce se potrivea odiseei familiei Bates. In decursul zbuciumatei istorii a principatului de 550 de metri patrati (daca luam in considerare si turnurile sigur ca suprafata utila este mai mare) au existat si crize, o lovitura de stat (data de premierul de atunci al statului cu ajutorul unor dubiosi indivizi din Germania si Olanda), propuneri de a folosi principatul pentru tot soiul de afaceri la limita sau in afara legii. Zadarnic. Bates a refuzat mereu astfel de oferte, a sustinut in permanenta ca nu va face rau in niciun fel Marii Britanii, si ca statul sau, asa mic si bizar cum este, e indreptatit sa existe.
Sealand astazi
Populatia astazi este cam de cinci persoane, nu sunt permise vizitele, nu se bea si nu se fumeaza. Si facand trecerea in noua epoca din 2000 generatoarele alimenteaza serverele unei companii de hosting. Si s-ar putea in viitor sa apara aici un hotel. Sau un local. Sau, de ce nu, chiar un cazino. Chiar si cei de la site-ul Pirates Bay ar fi fost interesati la un moment dat sa se stabileasca aici. Si cel putin la un moment dat statul a fost de vanzare, fara succes. Poate si pentru ca regentul Michael Bates, care a succedat la conducerea Principatului Sealand dupa moartea tatalui sau, desi locuieste in Marea Britanie, parca nu este convins sa renunte la amuzanta utopie a tatalui sau. Sealand, cel mai mic stat din lume. Sau nu.
Foto: sealandgov.org, nbcnews.com, thedailybeast.com
