Cladirea de pe Calea Victoriei aflata la intretaierea strazilor Dem. Dobrescu si C.A. Rosetti, cunoscuta intr-o vreme si sub numele de Fundatia Universitara sau Biblioteca Fundatiei Carol I, s-a ridicat in doua etape de constructie. In 1891 a fost inaltata prima aripa a cladirii, cu fatada spre Calea Victoriei si cu o singura cupola, iar in 1914 a fost adusa la infatisarea pe care o are astazi. Directorul de atunci al Fundatiei regale, profesorul Al. Tzgara-Samurcas povesteste memoriile sale: "Marele eveniment iorator, pe langa cele triste care vor urma, a fost inaugurarea noului Palat marit al Fundatiei Universitare Carol I. Spre a-si da seama din vreme de cladirea ce oficial urma sa fie inaugurata la 9 mai, regele, otit numai de aghiotantul de serviciu si de printul Barbu Stirbey, administratorul Domeniilor regale, a vizitat prealabil Fundatia la 20 aprilie, condus fiind de arhitectul Gottereau si de directorul institutiei. Timp de o ora, regele a vizitat intreaga institutie, acum de cel putin trei ori mai mare ca prima cladire, interesandu-se de aproape de noile instalatii pneumatice pentru remiterea cartilor din depozite si salile de lectura, de rafturile metalice, de mesele de lucru modificate dupa cele de la Berlin, de ceasornicele comandate de o pendula electrica, bucurandu-se de buna utilizare data vitrourilor colorate si lampilor provenite din ramasitele prefacerilor de la Castelul Peles". Directorul nu scrie si despre eleganta salilor de lectura. Aceea destinata profesorilor, servind si ca depozit de carti, era ornamentata cu rafturi de stejar sculptat. Exteriorul cladirii avea si el multe de oferit privirilor. Arhitectul Paul Gottereau, fiul, cum iscalea la eput planurile, pentru a se deosebi de Gottereau (Charles), tatal, autor al primei Case de Economii si Consemnatiuni, careia tot fiul avea sa-i dea infatisarea sub care o cunoastem astazi (Palatul CEC), gandise sa dea prestanta Palatului Fundatiei construindu-l in stil baroc, de coloratura franceza insa. Cupola inaltata deasupra frontispiciului, pare sa stavileasca coloanele cu capiteluri corintice, taiate in piatra de Rusciuc, care fragmenteaza trei sectiuni fatada principala. Pe benzi de marmura rosie sunt sapate, ca la atatea biblioteci europene celebre, numele unor mari oameni ai culturii romanesti: Miron Costin, Gh. Sincai, D. Cantemir, Mitropolitul Dosoftei, Grigore Alexandrescu si Nicolae Grigorescu. Biblioteca a fost de mai multe ori lovita. ή 1944, bombardamentele germane din 24-27 august a suferit grave avarii, iar incendiul a agravat distrugerile. A urmat o serie de restaurari. Pe la sfarsitul anilor '80 a cunoscut din nou o admirabila renovare, dar in decembrie 1989 a devenit o jertfa a evenimentelor. Astazi a renascut. Cupolele de arama sunt dominate de noul corp de cladiri, adaugat celui vechi. Arhitectura de sfarsit de secol 19 se armonizeaza cu arhitectura de sfarsit de secol 20 si intra reuna in secolul 21. La 1873, pe locul ales mai tarziu pentru biblioteca, fusese construita prima centrala electrica din Bucuresti, menita sa alimenteze sistemul de iluminare al Palatului regal. Poate ca locul acesta eamna lumina, lumina peste veacuri. |
