Gian Lorenzo Bernini (7 decembrie 1598 - 28 noiembrie 1680), sculptor italian din perioada Barocului, arhitect, pictor, considerat ultimul dintr-o remarcabila serie de mari artisti italieni.
Bernini a fost inca din timpul vietii considerat cel mai important reprezentant al Barocului italian. S-a impus ca sculptor, dar s-a dovedit si un talentat arhitect, pictor, desenator, dramaturg, si a mers pana la a picta decoruri teatrale si a organizat spectacole de artificii. Stilul sau a fost o expresie a barocului prin energie si diversitate, Bernini reusind in sculpturile sale sa redea texturi diverse, foarte realist, dar si sa redea emotii si miscarea. Astfel, artistul a dat un nou suflu unor genuri sculpturale, precum bustul. A fost deosebit de influent in secolele XVII - XVIII, fiind cunoscut in intreaga Europa.
Viata lui Bernini a fost dominata de opera sa, biografia sa fiind practic marcata de numarul imens de proiecte. A lucrat in special la Roma, desi se nascuse la Neapole. Tatal sau, Pietro Bernini, era un talentat sculptor, care lucra in stil manierist si care avea sa fie si primul profesor al viitorului artist. Inca din tinerete, Lorenzo s-a dovedit chiar mai talentat decat tatal sau, iar majoritatea primelor sale lucrari au fost inspirate de arta Greciei antice. Realizeaza si un grup sculptural, Giambologna, apreciat pentru stilul manierist.
Incepand din 1620 Bernini incepe sa fie atras si de arhitectura, realizand intre altele fatada bisericii Santa Bibiana de la Roma, precum si baldachinul din Basilica San Pietro, comanda primita din partea Papei Urban VIII, primul din cei sapte suverani pontifi pentru care avea sa lucreze Bernini. Acest proiect, o imbinare extraordinara de arhitectura, inginerie si sculptura, a fost primul dintr-o impresionanta serie de compozitii monumentale realizate pentru Basilica San Pietro. Tot aici Bernini va realiza mai tarziu si mormintele papilor Urban VIII (1647) si Alexandru VII (1678), care prin folosirea sculpturii tridimensionale marcheaza o adevarata revolutie a genului.
Bernini a fost si primul sculptor care a realizat potentialul dramatic al luminii intr-un complex sculptural, punand in aplicare acest principiu in capodopera sa, Extazul Sf Teresa (1652), dar si in cadrul busturilor sale.
A realizat proiectul pentru mai multe palate, intre care Palazzo Ludovisi (astazi Palazzo Montecitorio, 1650) si Palazzo Chigi (1664), din Roma, si a lucrat pentru un timp la un proiect pentru Luvru, ramas neterminat, in 1665.
A inceput sa realizeze proiecte pentru biserici abia in jurul varstei de 60 de ani, dar cele trei planuri duse la bun sfarsit sunt si astazi remarcabile : biserica de la Castelgandolfo (1661) cea de la Ariccia (1664) si mai ales Sant' Andrea al Quirinale (1670) din Roma, considerata si astazi cea mai importanta creatie a lui Bernini, cu o arhitectura surprinzatoare si interioare pe masura.
Cam in aceeasi perioada Bernini a realizat si Scala Regia, care face legatura intre apartamentele papale si San Pietro, precum si fabuloasa Piazza San Pietro. Ultima sa creatie, cu o valoarea simbolica - Bust al Mantuitorului - este o imagine resemnata si aproape calma a lui Hristos in fata amenintarii mortii.
