Bernardo Bellotto (30 ianuarie 1720 - 17 octombrie 1780), pictor italian din perioada Rococo, gravor, supranumit de contemporani al doilea Canaletto.
Unul dintre cei mai importanti pictori venetieni, comparat cu Canaletto si Guardi, a fost nepotul, elevul si asistentul lui Antonio Canal Canaletto. Compozitiile sale aveau sa fie mai realiste decat cele ale maestrilor sai, Bellotto fiind astfel unul dintre primii reprezentanti ai imaginii obiective, incercand sa redea natura si esenta peisajului.
In tinerete a studiat la Roma si a inceput sa lucreze in stilul unchiului sau. Locuieste si lucreaza in Italia, Germania si Polonia, parasind definitiv Italia in 1747. A lucrat ca pictor al Curtii pentru Augustus III, elector de Saxonia si Rege al Poloniei, incepand din 1748. Dupa ce in 1760 orasul Dresda a fost distrus, artistul a fost nevoit sa se stabileasca la Varsovia, unde va fi de asemenea pictor al curtii, de aceasta data pentru Regele Stanislas II Poniatowsky. Pana la sfarsitul vietii va realiza exclusiv peisaje inspirate de Varsovia si de imprejurimile orasului, desi isi dorise sa se stabileasca in final la Sankt Petersburg.
Adoptand la randul sau pseudonimul de Canaletto, ceea ce a avea sa duca la confuzii, avea un stil totusi diferit de cel al unchiului sau, cu o puternica amprenta olandeza si colorit mai sobru. In perioada de reconstructie a orasului Dresda o mare parte din lucrarile artistului, infatisand locuri din oras, au fost folosite ca modele.
