Muzeul Jocurilor pe Computer: daca pentru unii potentiali vizitatori aceasta institutie ar parea frivola si cu totul distincta de ceea ce inseamna un muzeu – grav, serios, dedicat exclusiv artei si istoriei – pentru tineri si chiar pentru nostalgicii care au prins primul val de jocuri pe computer si au urmarit apoi dezvoltarea tehnologica, acest loc este o destinatie mai mult decat populara. Ca primul muzeu european dedicat unui fenomen ce pare ca nu se va apropia prea curand de final (si curatorii nu duc lipsa de noi si noi adaugiri la colectie), este un loc dedicat lui “Homo Ludens Digitalis”, dupa cum il prezinta curatorii. Iar expozitia permanenta si centrul de atractie examineaza evolutia acestei pasiuni si acestui mediu de comunicare de la primele sale incercari – Asteroid sau Space Invaders, superbe pentru cei pasionati de jocurile retro – la noile tehnici si tehnologii. Cum s-a ajuns de la un hobby ignorat de marele public la o industrie mondiala de miliarde de dolari, cum au evoluat computerele in ultimele doua decenii, de ce s-a ajuns la concursuri internationale cu premii de invidiat? Pana la urma erau doar jocuri.
Museum der Dinge: sau Muzeul Lucrurilor, pur si simplu. Curatorii il prezinta ca un muzeu-depozit al designului si culturii cotidiene din secolele XX-XI, o imbinare eclectica de util si kitsch, pseudo-artistic si frumos, influente internationale si traditii locale, toate construind o complicata, ramificata naratiune istorica. Cu cele peste 25.000 de obiecte din colectie, prezentate in expozitia permanenta si in cele temporare, muzeul amesteca masini de scris cu colectii de jucarii purtand marci arhicunoscute – Barbie, Star Wars, strumfii – sau cani si alte suveniruri, purtand adesea reproduceri stangace ale unor opere de arta celebre. Unele dintre exponate sunt productiile unor designeri celebri, altele sunt pur si simplu mici obiecte pe care le gasesti prin magazine sau pe tarabe, o imagine stranie si complexa a vietii cotidiene berlineze. Institutia are si o bogata arhiva, cu peste 35.000 de documente, colectii de presa, scrisori si arta, precum si o biblioteca.
Muzeul Stasi: poate ca alte muzee mai putin obisnuite din Berlin au umor, au culoare, relaxeaza si amuza, ofera altceva decat clasicele galerii de pictura si sculptura sau vitrinele incarcate cu artefacte istorice. Muzeul dedicat funestului serviciu secret din RDG este gazduit (ironia istoriei) chiar in fostul sediu al institutiei de pe Magdalenenstrasse, locul de unde acum nu foarte mult timp era controlat totul. Cum potrivit estimarile aproximativ zece la suta dintre cetatenii din RDG erau informatori pentru STASI, muzeul prezinta nu doar istoria acestui temut serviciu secret, dar si felul in care a influentat viata de zi cu zi a locuitorilor Berlinului de Est. Microfoane ascunse in carti, aparate de inregistrare, documente, procese verbale, fotografii, informatii despre cursurile pe care le urmau agentii, toate alcatuiesc o imagine terifianta a unuia dintre cele mai importante servicii secrete ale Cortinei de Fier.
Muzeul Zaharului: banal si lesne de trecut cu vederea, dar dupa cum se vede in expozitia gazduita aici zaharul are o istorie fascinanta, plina de controverse si momente dramatice. Curatorii au refacut traditia folosirii zaharului in Europa si in special pe teritoriul actual al Germaniei, dar o mare parte din colectie se refera la folosirea zaharului in viata cotidiana in lumea moderna si contemporana, dar si cum ar arata lumea de astazi fara el.
Muzeul Literelor: litere pur si simplu. Nimic mai mult decat litere de tot felul, de marimi si culori diferite, de la vechi caractere tipografice la litere scoase din firme care au insemnat mult in istoria veche a Germaniei, de la cele foarte elegante la cele simple, de la cele minuscule la cele uriase. Cu exceptia unui grafician sau tipograf cine s-ar fi gandit ca exista atat de multe tipuri de litere, mai ales ca atunci cand sunt scoase din context nu mai transmit un mesaj si pot fi admirate pentru frumusetea lor.
