Bartok cu surorile Nemtanu
Poarta un nume romanesc, totusi, ele nu mai vorbesc limba romana: tatal lor, violonistul Vladimir Nemtanu a emigrat in Franta la finalul anilor saptezeci. Tocmai faptul ca provin dintr-o familie cu ascendenta romaneasca se pare ca a trezit interesul criticilor pentru interpretarea lor conferita celor 44 de Duo-uri de Bela Bartok, una dintre lucrarile rar intalnite in discografia inceputului de secol XXI. Nascute in 1981, respectiv, 1983, surorile Sarah si Deborah Nemtanu sunt nume importante intre muzicienii francezi de astazi; ambele sunt concert-maestre ale unor orchestre de renume – Sarah, a Orchestrei Nationale a Frantei si Deborah, a Orchestrei de Camera din Paris. Iar in 2015, le-am putut asculta si la Bucuresti: Sarah a fost solista Orchestrei Nationale Radio, iar ambele surori au evoluat apoi, in septembrie, in cadrul Festivalului Enescu.
Adevarul e ca fara o indrumare adecvata e dificil sa poti intelege si interpreta muzica lui Bartok, acest compozitor nascut in acelasi an cu George Enescu, 1881, pe teritoriul actualei Romanii, la Sannicolaul Mare. Se stie ca Bartok a fost unul dintre cei mai importanti culegatori de folclor ai tuturor timpurilor, cercetarile sale avand astazi o valoare inestimabila. Si da, a cules si foarte mult folclor romanesc, pe care il aprecia in mod deosebit si pe care l-a imortalizat apoi in propriile-i lucrari inspirate de muzica traditionala (cum sunt, de exemplu, cele 6 dansuri populare romanesti interpretate astazi pe intregul mapamond, cu un enorm succes).
Cele 44 de duo-uri pentru doua viori au fost scrise de Bela Bartok in anul 1931, in primul rand ca o lucrare didactica adresata violonistilor debutanti. Ca in majoritatea compozitiilor sale, folclorul este sursa inspiratoare principala – inclusiv cel romanesc, prezent in cateva dintre aceste duo-uri; si ca intr-o buna lucrare didactica, dificultatea pieselor sporeste progresiv, atat din punct de vedere tehnic, cat si armonic si expresiv, in aproape 50 minute, cat dureaza intregul ciclu, realizandu-se practic o sinteza a ceea ce este caracteristic muzicii din primele decenii ale secolului XX.
Cum insa mare parte din discurs se bazeaza pe scheme ale muzicii traditionale, imi dau seama cat de greu trebuie sa fie pentru un interpret care nu a crescut cu aceste sonoritati sa le inteleaga si sa le reproduca. Iar surorile Nemtanu sunt demonstratia vie a faptului ca “sangele apa nu se face”, pentru ca e evident ca tatal lor le-a introdus in aceasta muzica pe care ele o canta inca de mici copii. Discul in sine mi se pare o mare reusita: nu prea multe nume romanesti au publicat pana acum la celebra casa londoneza Decca (de fapt, in afara de Angela Gheorghiu si Radu Lupu, recent, nu mai stiu altele). Albumul este inclus in cadrul campaniei online Radio Romania Muzical “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016” unde poate fi ascultat integral. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/bartok-cu-sarah-si-deborah-nemtanu-music-box-1-februarie/1384521/3261/11)
Schumann cu tanarul pianist Jan Lisiecki
In urma cu aproape 3 ani, eram pur si simplu entuziasmata de un album al unui pianist de doar 18 ani: acest Jan Lisiecki, cetatean canadian, provenit insa dintr-o familie de polonezi; rar mi se intamplase sa ascult o integrala atat de buna a studiilor de Chopin, iar faptul ca protagonist era atat de tanar, era, desigur, un punct de atractie suplimentar.
Si iata ca pe 8 ianuarie 2016 a aparut un alt disc semnat de acest pianist, pe care l-am asteptat, evident, cu nerabdare si, de ce nu, cu inima stransa. Pentru ca traseul acestor copii-adolescenti minune poate fi, uneori, foarte sinuos, iar maturizarea sa nu aduca confirmarea sperantelor investite in ei: sunt multi copiii-minune care s-au pierdut pe parcurs.
Deja faptul ca Lisiecki a realizat acest album intr-o sesiune speciala de inregistrari la Roma, alaturi de Orchestra Academiei Santa Cecilia, condusa de Antonio Pappano, unul dintre cei mai cautati dirijori ai timpurilor noastre, era un semn. Un semn ca investitia merita facuta: un tip de gandire pragmatic pentru o casa de discuri, gandindu-ne ca astazi prea rar se mai intampla ca o orchestra sa inregistreze in studio, cele mai multe discuri propunand doar inregistrari din concert, evident, mai ieftin de facut.
Am ascultat cu mult interes piesa de rezistenta a discului: Concertul op.54 in la minor pentru pian si orchestra de Robert Schumann. Si am descoperit o varianta cu totul altfel, in care accentul este pus mai ales pe poezie, cu detalii din partitura pe care nu le-am auzit niciodata puse astfel in lumina. In mod cert, Lisiecki nu vrea sa se arate un virtuoz (evident, ca, oricum, chiar este), ci un pianist care a depasit faza copilariei-minune si a ajuns un pianist matur care are ceva personal de spus. Ceea ce chiar face.
Nu doar interpretarea Concertului pentru pian si orchestra de Schumann aduce noutate pe discul lui Lisiecki, aparut la casa Deutsche Grammophon. Ci si celelalte lucrari pe care le cuprinde: doua piese concertante de Schumann practic necunoscute publicului larg, Introducere si Allegro appassionato op.92 si Introducere si Allegro de concert op.134, lucrari pe care Schumann le-a gandit pentru sotia sa, una dintre cele mai mari pianiste ale secolului al XIX-lea, Clara Wieck-Schumann. Iar finalul discului este rezervat uneia dintre cele mai cunoscute piese semnate de Schumann, “Visare” din Suita “Scene de copii” op.15 pentru pian solo. Da, o altfel de reteta decat pe majoritatea discurilor pe care putem asculta Concertul de Schumann, pus alaturi de Concertul de Grieg...
Noul album al lui Jan Lisiecki poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 8 februarie de la ora 19.00 sau duminica, 14 februarie, de la ora 13.05. Sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-jan-lisiecki-interpreteaza-schumann-music-box-8-i-14-februarie/1385951/3261/11
Cristina Comandasu
Radio Romania Muzical
romania-muzical.ro
Februarie 2016
