'Vesnicul ingrijorat, inadaptabilul/derutant ca nimeni altul, ciudatul, farsorul, obraznica oaie neagra a oricarei familii.' Asa isi incepe Edward Hirsh poemul 'Apostrof', dedicat lui Donald Barthelme. Criticul George Wicks il considera 'cel mai important practicant al suprarealismului din ziua de azi, un autor a carui fictiune continua sa investigheze abisurile constiintei si sa experimenteze in maniera lansata de Dada si de suprarealisti'. In 'The Confusion of Realms', Richard Gilman, directorul publicatiei 'Boston Globe', il vede ca pe 'unul dintre putinii scriitori americani care, in loc sa ingroase teancul literaturii de divertisment, incearca sa improspateze si sa dezvolte arta fictiunii'. Intr-un studiu dedicat autorului, Lois Gordon ii creioneaza succint stilul: 'Barthelme respinge conventiile traditionale privind cronologia, intriga, personajul, timpul, spatiul, gramatica, sintaxa, precum si traditionala distinctie dintre realitate si fictiune. Reperele in jurul carora realitatea prindea contur - timpul, spatiul, structura limbajului - sint acum deconstruite, iar limbajul si dificultatile de a-l folosi devin subiectul principal al artei sale. Cea mai flagranta marca a scrisului sau e refuzul de a deveni o reflectare corecta a unei lumi exterioare stabile sau un comentariu pe marginea acestei lumi'. Accentul cade mai degraba pe mecanismele care fac povestea sa functioneze: 'Pentru Barthelme, miza unei povesti nu e sa-si surprinda cititorul prin efectul de real, ci sa-i arate cum functioneaza', scrie Charles Molesworth, unul dintre exegetii lui Barthelme, in 'Donald Barthelme, Instructor Guide'.
Citeste mai mult:
Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!
Alina Purcaru
