Incursiunile istorice ale autorului (Burckhardt, Wolfflin, Hughes, Focillou, d'Ors) stabilesc puncte comune, relatii si tendinte spectaculoase pentru edificarea unei cinestilistici a barocului detectabile in curentele-forta ale istoriei filmului - expresionism, impresionism, suprarealism, realism poetic, neorealism. De la cineastul ca om baroc la stilurile imaginarului filmic, de la gramaticile barocului - exemplificate de "Lola Montes", "Contesa desculta", "Reconstituirea", dar si in operele unui Bergman, Forman, Truffaut, Almodovar - la configurarea geografica a barocului se deseneaza o inedita istorie a filmului. Un capitol aparte este rezervat barocului romanesc sustinut de o pledoarie teoretica de sorginte literara. Si aici sunt comentate cu inspiratie, coerenta si argumente opere ca "Moara cu noroc", "Valurile Dunarii", "Nunta de piatra" si "Duhul aurului", "O lacrima de fata", "Stop cadru la masa", Moara lui Califar", "Morometii", "De ce trag clopotele, Mitica?".
Arcul baroc al filmului romanesc innobileaza creatia unor autori, conferindu-le o aura meritata pentru cautarile stilistice ale unor cineasti a caror originalitate a fost deseori franata de furcile caudine ale cenzurii comuniste. Selectia operelor comentate nu confirma doar siguranta unor ierarhizari sigure, dar si o certa fermitate intr-o epoca pandita de confuzia modelelor intr-un climat din ce in ce mai agravat de proliferarea kitschului. Prin amploarea demersului sau teoretic, autorul invita la noi aventuri pe taramul teoretic, provocator fara indoiala, in ciuda apetentelor contemporane pentru spectaculosul cinematografic gratuit.Un articol de Calin Stanculescu
