Mai multe imagini...
Pe bila galbena de langa piciorul meu scrie `Brunswick. Made in USA`. Stau foarte aproape de pista de popice, care e elementul central al decorului noului spectacol de la Teatrul Foarte Mic : CoolAri! N-am mai nimerit pe fotoliul 13, cum mi se intampla de obicei, poate si pentru ca, dupa doi ani de cand apare rubrica asta, colegii de la alt ziar, proaspat rebrenduit, s-au gandit s-o imprumute si ei putin.
Da, vorbesc despre mine aici, intr-o cronica de teatru, fiindca deviza spectacolului pe care l-am vazut joi seara ar putea fi `putina paranoia nu strica`. Iar rezultatul e mai mult decat haios. Sa va explic: Peca Atefan e un dramaturg (roman, in viata, foarte tanar, foarte de succes, cunoscut si pe afara, fiindca scrie si in engleza, dupa ce a studiat in State). El a scris piesa pusa acum in scena de Diana Iliescu (in scenografia Corinei Gramosteanu). Ai tot el este si personajul principal al piesei, rolul pastrand unele din datele reale de biografie. Cum s-ar spune, `el centreaza, el da cu capul`, ma rog, s-ar zice ca-l intrece si pe Sergiu Nicolaescu la capitolul acesta. Diferenta e ca omul are umor si multa, multa autoironie, iar doza de paranoia este astfel anulata, fiindca, de fapt, CoolAri este o parodie desteapta, bine construita, care devine astfel o critica multipla a cliseelor ce definesc America pentru romani si Romania pentru americani. Daca primii sunt pentru noi perversi, dezabuzati, drogati, criminali, afaceristi si homosexuali, noi suntem pentru ei corupti, gigolo fara scrupule, betivi, potentiali teroristi, ratati. Cand toate acestea se strang pentru a defini niste personaje, iar personajele sunt implicate intr-o poveste care amesteca toate genurile : de la telenovela la policier :, rezultatul e un colaj postmodern de cea mai buna calitate, care si-ar gasi locul pe Broadway, la o adica, dar care in Romania a oripilat (cel putin la premiera) o parte din spectatorii, sa le spunem, `maturi` din sala. Fiindca, am uitat sa va spun, limbajul personajelor : date fiind fibra din care sunt ele alcatuite, ocupatiile si orizontul de viata : este cat se poate de explicit pe alocuri.
Nu stiu cum face Peca, dar CoolAri reuseste sa fie, dincolo de tot ce am spus mai sus, o meditatie complet neconventionala pe teme vesnice, cum sunt balanta fragila dintre reusita si ratare, dar si intensitatea pe care o poti atinge in anumite momente (rare) in care ai senzatia ca ai acces la intelesuri care nu sunt oricui la indemana. Momente cand vezi in CoolAri. Nu pot decat sa va doresc cat mai multe astfel de momente si sa va trimit, pe aceasta cale, la Teatrul Foarte Mic!
CoolAri, cu Mihai Dinvale, Clara Flores, Viorel Cojanu, Catalin Babliuc, Bogdan Albulescu, Radu Iacoban, Doru Bem. Regia Diana Iliescu, scenografia Corina Gramosteanu, muzica originala George Marcu, ilustratia muzicala Vasile Manta cristina.modreanu@gandul.infoCristina MODREANU
