Criticul literar Daniel Cristea-Enache il considera pe Claudiu Komartin o figura aparte in randul tinerilor poeti.
Daca versurile poetilor postmoderni sunt o continua fisa de lectura, "milenaristii" ultimei promotii coboara poezia in Strada si o lasa in plina intersectie, pentru a exploda in obrazul unei multimi grabite, indiferente.
Se exprima, in textele poetilor tineri, o nevoie acuta de socializare, cu atat mai frapanta cu cat ei poarta masca unui cinism agresiv si canta pe portativul provocarii. Claudiu Komartin, mezinul generatiei 2000, are exact acel dozaj de nebunie si calcul, agresivitate si retractilitate, expunere mediatica si reala interiorizare ce asigura, in timp, succesul unui autor. Dr. Jekyll and Mr. Hyde...
Cultivat, constient de trecutul cultural, foarte tanarul autor penduleaza intre poezia realitatii si realitatea poeziei, pulsatie si retorica, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Volumul "Circul domestic" (Editura Cartea Romaneasca, 2005) il apropie de formula dominanta in poezia de azi, cu cele doua trepte - realism si expresionism - parcurse de un subiect si o lume in criza.
Marca liricii lui Claudiu Komartin este constructia atenta a imaginilor si simbolurilor, bine inserate si finisate in text. Chiar titlurile sectiunilor ("Reziduuri, reverii", "Scrum", "Valse triste") ne spun ceva despre tonalitatea volumului, in care nici macar balansul bahic al celui ce spune "eu" nu dezechilibreaza strofa. Disperarile isi gasesc o oglinda in care sa se reflecte, convulsiile fiintei nu provoaca scurtcircuitarea retelei lirice. Singuratatea insasi nu este un dat existential, ci o conduita poetica:
"Numai in singuratate ma pot adula/imi pipai cu indrazneala corpul/ca pe un sac/plin cu pamant ud/incetul cu incetul ma adancesc/sub piele/ma insurubez in muschi forez/in tesuturi/intru-n grasimea groasa ca lutul/precum un eschimos exaltat/dupa vanatoarea de foci/si totul doar pentru linistea/carnii acesteia/rele si infricosate de moarte/pentru care nici hrana nici sex/nici durere/nimic nu este vreodata destul." ("Numai in singuratate").
Intr-o generatie in care cele mai bune efecte sunt scoase din instinctul liric pur, fara complicatiile culturii, Claudiu Komartin face figura aparte.
