Aurel Dumitrascu, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai curentului optzecist si al postmodernismului in literatura romana, s-a nascut pe 21 noiembrie 1955 in satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt, ca fiu al Mariei si al lui Petre Dumitrascu.
Urmeaza la Borca cursurile gimnaziale si Liceul “Mihail Sadoveanu”, pe care il absolva in 1974. Isi continua studiile la Iasi, urmand din 1983 cursurile Facultatii de Filologie, sectia romana-franceza, a Universitatii “Al. I. Cuza”. Obtine in 1987 diploma de licenta cu o lucrare dedicata poeziei a doi poeti: Virgil Mazilescu si Daniel Turcea.
Dupa finalizarea studiilor activeaza ca profesor in Borca si ca muzeograf la Complexul Muzeal Judetean Neamt, iar din 1989 consilier la Inspectoratul Judetean pentru Cultura Neamt. Aurel Dumitrascu isi face debutul in anul 1976 cu un grupaj de poeme publicat in revista “Tomis”, realizand apoi colaborari cu mai multe reviste din tara.
In anul 1984 debuteaza in volum cu “Furtunile memoriei”, urmat de “Biblioteca din Nord” in 1986, pentru care primeste premiul “Mihai Eminescu” al Asociatiei Scriitorilor din Iasi. Aurel Dumitrascu nu scapa de cenzura, cel de-al treilea volum de poezii, “Mesagerul”, depus in 1988 la editura Cartea Romaneasca, nu a mai fost publicat. Volumul i-a aparut postum in 1992.
Tot postum i-au fost publicate cartile: Tratatul de erotica (1995), Fiara melancolica (1999) si Carnete maro – Jurnal (2001). Poetul Aurel Dumitrascu s-a stins din viata pe 16 septembrie 1990, la spitalul Fundeni din Bucuresti. Este inmormintat in satul natal, Sabasa, din Borca.
A.I.
editor artline.ro
