Au trecut 20 de ani...

Brasov 1987 - 2007Oficial, la venirea lui Ceausescu la conducerea partidului si a statului, in Romania nu mai existau detinuti politici. Rezistenta din munti incetase de prin 1959, cei mai multi luptatori anticomunisti platind cu viata. Cazurile de revolta, in ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, erau in mare parte individuale, nerecunoscute ca politice, fiind incadrate la diferite infractiuni sau trimise la psihiatrie. Destui romani au crezut ca regimul lui Ceausescu va fi mai bland decat al predecesorului sau, mai "liberal", si unii dintre ei s-au repezit sa se inscrie in P.C.R. Sfanta naivitate! "Tezele de la Mangalia", din 1971, de inspiratie chineza si nord-coreeana, i-au pus pe multi in garda. Apoi, cultul personalitatii lui "Ceasca" a inceput sa se umfle, atingand, pana in Decembrie ‘89, proportii monstruoase. Culmea e ca dictatorul credea cu toata sinceritatea in acest cult. De aceea, trebuie ca s-o fi mirat tare mult de revolta minerilor din Valea Jiului, la 1977. Desi tara mocnea, vor mai trece 10 ani pana cand, la Brasov, sa reizbucneasca flacarile unei revolte importante, de masa. si in Valea Jiului, si la Brasov, tocmai clasa muncitoare, laudata de ideologii comunisti ca fiind "cea mai inaintata forta a societatii", dadea semne ca s-a saturat de minciunile oficiale.Firesc ar fi ca aceasta rarisima revolta romaneasca de pe timpul lui Ceausescu, pana in Decembrie ‘89, sa aiba un loc important in istoria noastra recenta, si ca eroii ei sa se bucure de aprecieri. Da’ de unde! De-a lungul anilor postdecembristi, interesul general fata de sectia 440 a Uzinei "Steagul rosu", de unde au izbucnit protestele, s-a micsorat constant, incat ajungi sa te intrebi daca spiritul de jertfa mai este vazut sau nu ca o insusire nobila in timpurile noastre. Zilele trecute, in apropierea aniversarii a 20 de ani de la acea intamplare, am fost la Brasov, pe o vreme mohorata, chiar caineasca, spre a cunoaste cativa eroi si locurile in care s-a desfasurat actiunea. Impreuna cu ei, am derulat firul evenimentelor, de care multi compatrioti de astazi au uitatt sau nici nu au auzit de ele.O reactie spontana Pe 14 noiembrie 1987, cu o zi inainte de alegeri, in sectia 440 - Matrite a Uzinei "Steagul rosu" din Brasov, s-a iscat o stare de nervozitate, dupa ce muncitorii de schimbul 3, de noapte, au primit "fluturasii" cu avansul injumatatit, avand la rubrica retineri inexplicabilul cuvant "social". Costica Lungu, care lucreaza si astazi acolo, isi aminteste: "Eram chiar in schimbul 3, aici, la "440 - Stante - Matrite - Modele". Am venit la munca, si, cand am vazut fluturasul, cand am vazut ca m i-au taiat 1.200 de lei, l-am azvarlit, si, din acel moment, am zis ca nu mai lucrez. Ceilalti s-au luat dupa mine. Dar nu pot sa spun ca eu am inceput. Erau si alte sectii in schimbul 3, dar nu stiu daca au participat in noaptea aia. Nici n-am iesit din sectie atunci. Noi ne-am asteptat colegii, duminica dimineata, ca se lucra si de sarbatori. Duminica erau alegeri. si ne chemasera la munca. Dupa aia, trebuia sa mergem la votat. si colegii nostri au venit, si ni s-au alaturat. Discutii cu secretarul de partid, cu primarul, cu primul-secretar, si pana la urma ne-am hotarat sa mergem in oras. Nu mai tin minte exact, va dati seama, sunt 20 de ani de atunci. Ne-au spus sa stam locului, ne-au amenintat ca facem puscarie, cum era atunci, pe timpuri."Corina Chiriac, care lucreaza si ea tot acolo, rememoreaza acea noapte si acea zi: "Eram in schimbul 3. Eram mai multe femei, dar am fost singura care m-am alaturat colegilor. Ne-am adunat si am cerut explicatii, pentru diminuarea salariului, de la seful nostru de sectie, care era si ofiter de serviciu pe uzina. Nu ni s-a dat nicio explicatie. Apoi am fost chemati, pe rand, la seful, sus, sa lamureasca lumea sa lucreze. N-am fost de acord. Am coborat din birou, de la seful sectiei, si am ramas toata noaptea nelucrand, asteptand sa vina tura de dimineata, sa ni se alature si colegii din schimbul 1. Dimineata, dupa ora 6.00, au inceput sa vina, dl Tatarascu, care era pe atunci nu stiu ce mare pe uzina, altii de la partid, sa ne linisteasca, sa ne vedem de treaba noastra. Au vazut ca nu pot si nu au niciun succes. Cativa colegi din schimbul 1 s-au apucat de lucru, dar ceilalti ni s-au alaturat. Am iesit din sectie, am colindat prin uzina, am adunat cati am putut si am iesit in oras, si am ajuns la Consiliul Judetean, Prefectura de acum".Desteapta-te romaneIn acea noapte, inginer si ofiter de serviciu pe uzina era Valeriu Ghelase, care i-a tratat pe muncitori cu asprime si mult dispret, incheind cu o amenintare: "O sa vedeti voi dimineata". Ghelase a fost nevoit sa lase balta nepasarea, dar abia la ora 5.00 dimineata, cand, speriat, a anuntat conducerea administrativa. Prea tarziu, au spus cei cu care am stat de vorba, fiindca, dupa cum am vazut, lucrurile scapasera de sub control. Muncitorii din schimburile 3 si 1 au spart geamurile de la sediul administrativ al intreprinderii. Pe la ora 8.00 dimineata, dupa ce si alte sectii fusesera anuntate, cateva mii de muncitori se stransesera la portile uzinei, vociferand. Multi au ramas acolo, dar altii s-au indreptat spre sediul Comitetului Judetean al P.C.R. Intre orele 9.00 si 10.00 dimineata, tot orasul era tulburat, foarte multi brasoveni, intre care si studenti si elevi, li se alaturasera celor de la "Steagul rosu". Desigur, nici securistii, nici informatorii, nu stateau cu mainile in san, ci se infiltrau in randurile manifestantilor, spre a le retine figurile, sau ii filmau si ii fotografiau de pe margini, din masini cu geamuri fumurii. Se striga: "Vrem mancare si caldura" si "Vrem banii nostri munciti". In fata Spitalului Judetean, manifestantii au inceput sa cante "Desteapta-te, romane", cantec care, pe vremea aceea, era interzis. De la strigatele cu mesaj social s-a ajuns la "Jos Ceausescu!" si, la scurt timp, s-a strigat, in fine, si "Jos comunismul!", dupa cum declara muncitorul Augustin Jeler, care lucreaza si astazi la vechiul loc de munca. "Deci, nu doar Ceausescu era de vina, ci tot sistemul comunist", mai spune acesta. E greu sa potolesti furia unei multimi deznadajduite. Protestatarii au intrat in sediul Comitetului de Partid si in Primaria orasului, devastandu-le. Toate portretele de pe pereti ale lui Ceausescu au fost smulse si calcate in picioare, iar alimentele si bauturile intinse pentru sarbatorirea victoriei (asigurate!) in alegeri, au fost aruncate in strada. Firele de telefon au fost smulse din priza, iar aparatele sfaramate. Desi foarte bolnav, comunismul inca nu murise"S-a terminat totul, dupa ce au venit masinile de pompieri cu tunuri de apa", descrie muncitorul Nicolae Ceaca, pe scurt, inabusirea revoltei de la Brasov. "Dupa aia, au inceput arestarile". Ca si peste doi ani la Timisoara, arestatii au fost admonestati ca "huligani", "elemente turbulente", "vanduti agenturilor straine" etc., mai ales ca, intr-adevar, devastasera sediile puterii locale. La Brasov au venit echipe de anchetatori, alegandu-i pe "cei mai periculosi" protestatari. Despe unul dintre cei mai zelosi coordonatori de anchete, Alexandru Ionas, pe vremea aceea capitan de Militie, am preluat informatii semnate de Stejarel Olaru, sub titlul "15 noiembrie. Brasov", in revista "22", nr. 46, 12 nov. - 18 nov.: "Fost sef al Serviciului Cercetari Penale din Inspectoratul Judetean Brasov, Ionas a fost mai mult decat zelos in noiembrie 1987. In ceea ce priveste cariera sa, dupa 1989 Ionas a condus IJP Brasov pentru ca, in august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, si cu avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, colonelului Alexandru Ionas sa i se permita inscrierea la examenul pentru obtinerea gradului de general. In final, a ajuns directorul SECI-Romania (South-East European Cooperative Initiative).""Comunismu’ n-o muritu, / Doar o tar’ s-o hodinitu", zicea un cantec popular pe la inceputul anilor ‘90...Ca Alexandru Ionas aveau sa avanseze aproape toti securistii si militienii implicati in arestarea, anchetarea si condamnarea protestatarilor de la Brasov. Ne mai miram ca societatea romaneasca de acum se afla intr-o profunda criza?Dupa cum scrie in continuare Stejarel Olaru, "imediat dupa evenimente, Emil Macri, general-maior de securitate, a fost si el prezent la Brasov. Militienii si securistii locali nu fusesera in stare sa gestioneze criza, iar generalul Macri, impreuna cu adjunctul ministrului de Interne si seful Inspectoratului General al Militiei, general-locotenent Constantin Nuta, au fost trimisi "pe teren" pentru a coordona masurile represive. Emil Macri conducea Directia a II-a a Securitatii, contrainformatiile economice, ceea ce demonstreaza inca o data ca discutia starnita dupa 1989, "au existat si securisti buni" e lipsita de sens. Se presupune ca securistii buni au fost cei care vegheau la securitatea economiei romanesti, deci nu aveau cum sa fi facut politie politica. Ceea ce s-a intamplat pe 15 noiembrie 1987 infirma categoric aceasta teza. De altfel, Macri si Nuta, un securist care pazea secretele intreprinderilor romanesti si un militian care trebuia sa ne apere de infractorii obisnuiti, au fost atat de eficienti la Brasov incat "comandantul suprem" i-a trimis si la Timisoara in 1989".Anchetele si condamnarile"Ne-au arestat - relateaza Costica Lungu. Pe mine personal nu m-au arestat duminica, pe 15, ci pe 16. M-au arestat, m-au dus la Militie. Ancheta, trei zile. Ne-au mai lovit, nu ne-au dat nimic sa mancam, stiti cum era inainte. Noroc ca mai aveam eu in buzunar o nuga, o prajiturica, si cam atat. Alea trei zile au fost numai un mizilic, daca intelegeti ce vreau sa spun. Au inceput, de doua ori pe saptamana: "Unde esti? Ce faci?" Amenintari si la mine acasa, la parinti. Am avut arest la domiciliu. Telefonul era urmarit. Vorbeam cu ai mei codificat. Lucram tot aici, dar nu ne lasau sa mancam impreuna. Daca ne vedeau 2-3 la un loc, ne faceau observatie. Venea securistul intreprinderii, ne controla Miliatia, permanent, pana la Revolutia din Decembrie".Nicolae Ceaca isi aminteste: "Am stat in arest trei zile si patru nopti, fara sa mananc nimic. Bineinteles ca m-au batut. Dupa aia mi-au dat drumul, si iar m-au chemat. Au chemat-o si pe sotie, sa dea declaratii, cu toate ca nu lucra aici, lucra la Uzina 2. Mi-au facut domiciliu obligatoriu. Ori veneau acasa, ori dadea telefon sectoristul, la cine erai pus sub urmarire. Pana in ‘89 a durat. Te mai chemau pe la ei, acolo, mai gaseau ei diferite motive, ca faci specula cu nu stiu ce, si tot asa. Aici, in sectie, erau sefii, care stateau numai cu ochii pe noi".Iata ce spune si Augustin Jeler: "Am fost tinuti sub urmarire, la domiciliu si la locul de munca. Unora li s-au schimbat locurile de munca. Au fost dati la alte intreprinderi. si eu am avut domiciliu fortat. De fiecare data, cand erau zile festive, la 23 august, sau cand venea Ceausescu in vizita, veneau organele de Securitate si de Militie acasa, si ne spuneau sa nu cumva sa parasim orasul, si, pe cat posibil, nici domiciliul"."Era o tacere profunda in sectie"Corina Chiriac, omonima cu cunoscuta cantareata, a fost printre primii participanti la revolta muncitoreasca. Atunci a fost foarte curajoasa. Acum, cand povesteste ce s-a intamplat in Noiembrie ‘87 la Brasov, are lacrimi in ochi: "Dupa toata chestia asta, am fost anchetata. Nu m-au batut, poate am avut un dram de noroc, dar au fost tot felul de amenintari si jigniri. Pe 18 m-au luat. Totusi, intrebam la sectie, cand am vazut ca dispar colegii dintre noi. Care revenea la serviciu, care nu revenea... Au fost care nu s-au mai intors. Era o tacere profunda in sectie, era groaznic, si atunci, da, am intrebat maistrul, zic: "Domnul maistru, ce s-a intamplat?" "Pai, zice, care ati fost schimbul 3, pe rand veti fi luati". Mi-era frica sa mai merg acasa, sincer va spun, cand am vazut ca nu mai veneau colegii, lipseau, s-auzeau zvonuri. Ieseam de la uzina, locuiam pe Calea Bucuresti atunci, si luam covrigi de la paine, si mancam covrigi. Nu mai gateam, de frica! Pe 18 au sunat doi militieni la usa si m-au luat, dupa ce mi-au luat buletinul. si a durat ancheta vreo patru ore, asa, o doamna m-a amenintat, ca de trei zile copiii stau nemancati, pentru noi, niste huligani. Eu l-am luat pe nu in brate. "Lasa, c-ai sa spui tu!", mi-a zis. Mi-a fost o frica groaznica, tremuram. Cand am ajuns la Militie, atunci, am auzit in holuri, din camere, cu toate ca erau capitonate, s-auzeau gemete de barbati. Am ramas profund marcata. Atunci, mi-am zis ca, Doamne, daca barbatii gem, femeile inseamna ca le-au omorat. si acum, cand mi-aduc aminte, cand dau firul inapoi, e groaznic, va spun. Vreo patru ore m-au terorizat. M-au pus sa vorbesc de nu stiu cate ori, ma puneau sa scriu, imi rupeau hartia, ca n-am scris bine, ca n-am recunoscut. N-am recunoscut, intr-adevar, si m-au dus iarasi la camera 43, la tovarasul Ionas. Tin minte, n-am sa uit. M-au bagat intr-o camera, alaturi, unde erau mai multi, in salopete. si-auzeam ce vorbeau militieni, in soapta: "Du-l jos! Du-l jos!" Dupa ce mi-au dat drumul, nu m-am urcat in troleu, de spaima ca, fiind lumina, ma recunoaste lumea, si ma iau iara. Am mers pe jos, de la Hidromecanica pe Calea Bucuresti, unde locuiam". Au urmat alte zile de ancheta, si, desi nu a recunoscut invinuirile, Corina Chiriac a fost condamnata cu domiciliu obligatoriu si urmarita, permanent, pana in 1989.De idealuri s-a cam ales praful. Dar tot a meritat!Costica Lungu: "Nu-mi pare rau pentru ce-am facut atunci. Nici atunci nu mi-a parut rau. Am gandit ca, mai, asta-i viata, trebuie s-o ducem mai departe. Nu, nu ne-am sacrificat degeaba. Ceva-ceva am facut si noi. Altfel, drept sa va spun, ma simt exact ca inainte. Ce sa mai spun de nivelul de trai.. A fost o perioada cand am dus-o mai prost ca inainte. si multi dintre colegi nici acum nu o duc mai bine".Nicolae Ceaca: "Merita sa facem ce-am facut, dar nu prea s-a indeplinit ceea ce vroiam noi. Pentru ca jumatate e asa, jumatate asa! Suntem dezamagiti. Tot bucata aia de paine o mananc, tot banul ala il castig. Am fost 18.000 de angajati, si-acum am ramas in jur de 1.000 pe platforma asta".Milica Gruia: "Pe parcurs, am fost, intr-un fel, dezamagit. Nu total, dar destul de mult. Vroiam mai mult. Mai mult, pentru toata populatia tarii. Am avut sperante mari la inceput, imediat dupa ‘90. Dar dupa aceea, trecand timpul, au inceput sa se estompeze cam toate sperantele".Corina Chiriac: "Ce sa va spun? E greu. si acum e foarte greu".Aceleasi masini, aceleasi salopete, acelasi frig!Desi era o vreme de sa nu dai un caine afara, cei de la poarta actualei Societati "Roman", fosta Uzina "Steagul rosu", nu s-au grabit sa ne invite inauntru, desi, prin interventia Asociatiei 15 Noiembrie 1987, obtinusem o data aprobarea de a intra si de a sta de vorba cu muncitorii. Dupa indelungate parlametari, am intrat pe trista si paraginita platforma care duce spre sectia 440. Acolo, atmosfera de hala de pe vremea comunismului este neschimbata. Aceleasi fete triste, aceleasi salopete, aceleasi masini, acelasi frig. Noroc ca muncitorii au pastrat vechiul godin, adica o soba de tabla, de la 1987, si vin, pe rand, sa se incalzeasca la ea. Nicolae Ceaca spune ca fostul patron a dat jos de pe zid placa pe care scria: "Din acest loc a pornit Revolta Anticomunista din 15 Noiembrie 1987 Brasov", avand ca motto celebra strofa din poemul "Imparat si proletar", care incepe cu "Zdrobiti oranduiala cea cruda si nedreapta!" Noul patron a promis ca o va pune la loc si ca va comanda inca una, mai mare, pe care sa o puna in fata platformei. Pana atunci, ai zice ca motivele unor eventuale proteste mocnesc, ca si acum douazeci de ani.