Ati marturisit ca ati venit sa reformati o institutie: sunteti asemeni unui luptator care se sperie de propriile arme

Din primul moment în care am citit textul demisiei dumneavoastra, transmis si noua, directorilor celorlalte institute din strainatate, am simtit nevoia sa va raspund. si iata, am decis sa fac publica reactia mea, de vreme ce stârnirea opiniei publice a fost, se vede, una dintre mizele evidente ale discursului dumneavoastra. Se cade, asadar, a fi ascultata si cealalta parte. Dincolo de reactiile conducerii I.C.R. Bucuresti si ale Ministerului Afacerilor Externe, reactia mea, în calitate de director al I.C.R. Tel Aviv, pe orizontala, este, cred, necesara si bine-venita. S-a afirmat deja ca ceilalti directori ar trebui sa se solidarizeze si, eventual, sa îsi dea cu totii demisia. De asemenea, opinia este ca directorii de institute, fie tac si înghit, pentru a-si pastra scaunul (ceea ce, în subtext, presupune si neeficienta prin ascultarea unui mecanism etichetat ca ineficient), fie, daca deschid gura, o fac pentru a lingusi, neavând curajul sa se exprime cu adevarat.Nu, domnule Portocala. În ciuda acestor multe reactii, ca urmare a dezbaterii publice pe marginea demisiei dumneavoastra, precizez ca raspunsul meu se naste din convingerea ca s-a facut o mare nedreptate prin incriminarea unor institutii si, mai ales, a unor oameni care se zbat tocmai pentru a rezolva problemele pe care le invocati de parca le-ati fi descoperit singur vazator într-o lume a orbilor. Lucrurile trebuie puse la punct.Este cel putin o chestiune de etica profesionala: în primul rând, în orice institutie, daca ai o nemultumire sau o problema, o discuti mai întâi cu superiorii (cel putin din fidelitate) si apoi o strigi în gura mare pe toate ulitele; în al doilea rând, când colegii tai (inclusiv superiorii) fac eforturi substantiale de a reforma chiar sistemul în care esti angrenat, nu te retragi acuzându-i de neregulile pe care ei însisi le-au semnalat si cu care se lupta spre a fi rezolvate; în al treilea rând, când aceste nereguli tin direct de cadrul legal de functionare al institutiei respective, iar demersurile în vederea unei remedieri de orice tip necesita timp, avem nevoie de "putintica rabdare" si, vrem - nu vrem, pâna la noile reguli, se cere sa le repectam pe cele în vigoare.Faptul ca institutele din strainatate se afla sub dubla (de fapt, tripla) coordonare (I.C.R. Bucuresti, Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Culturii si Cultelor) îl cunosteati sau ar fi fost de dorit sa îl cunoasteti în momentul în care ati acceptat postul. A considera acest lucru un neajuns pentru care va dati demisia este cel putin caraghios.Pe de alta parte, din experienta proprie de asta data, mentionez ca nu am întâmpinat dificultati de comunicare nici cu I.C.R. Bucuresti, nici cu M.A.E. Este adevarat, ambele institutii au trecut si trec prin mari prefaceri în sensul reformei institutionale, iar multe din probleme se rezolva din mers, astfel ca nu exista întotdeauna raspunsul pe care îl asteptam, nu fiindca nu se doreste rezolvarea unor probleme, ci fiindca se lucreaza tocmai ca aceste probleme sa nu mai apara într-un viitor cât mai apropiat.Am preluat conducerea I.C.R. Tel Aviv ca unic angajat al acestuia si am îndeplinit câteva luni atributii tinând de mai multe posturi (secretar, contabil, intendent, referent si, desigur, director!). Fiind la început de drum, am gasit un sediu aproape gol, cu telefon (functional), cu un computer si un fax nepuse în functiune, cu un televizor, o combina audio si un video. Dificultatile au fost numeroase: de la cele tinând de completarea schemei de personal si amenajarea sediului pâna la cele întâmpinate în colaborarea cu Ambasada. Ceea ce nu înseamna ca era cazul sa îmi fac bagajele si sa plec. Venisem la post cu gândul de a construi ceva. Nu am venit, dupa cum spuneati dumneavoastra, pentru a "testa" daca se poate face sau nu ceva si nu am venit, vorba românului, la "de-a gata". Într-adevar, eforturile nu sunt deloc neglijabile si nu este usor, iar Dumnezeu îti da mâini, dar nu-ti baga în traista. În toata aceasta perioada m-am bucurat de sprijinul neconditionat al I.C.R. Bucuresti si al M.A.E. Am discutat si rediscutat multele si diferitele probleme si solutii pentru diverse situatii cu presedintele si vicepresedintii I.C.R. Bucuresti. Am colaborat excelent cu echipa tânara de la Directia Institute Culturale Române în Strainatate cu care am pus în practica toate proiectele culturale. Ne-am bucurat de un sprijin logistic deosebit din partea M.A.E.Toate acestea sunt dublate de straduinta ferma în a schimba ceea ce este momentan de nerezolvat sau prost alcatuit. În timp, s-au rezolvat toate marile probleme ale începutului: strategie, personal, dotare, organizare evenimente. Ideea nu este de a ne lauda, ci de a arata ca, iata, se poate face ceva. Loc pentru mai bine este suficient, iar acest lucru este serios luat în considerare. Statutul de diplomat conferit de M.A.E. este foarte important si ma mira atitudinea dumneavoastra în aceasta privinta. De asemenea, sunt uimita de faptul ca acuzati I.C.R. Bucuresti pentru initiativa de a construi un site cu pagini web pentru fiecare institut din strainatate. Acest lucru era necesar si, în sfârsit, a prins contur. S-au facut pasi impresionanti în privinta strategiei culturale si a promovarii culturii române (de la tipul de proiect pâna la mediatizare si realizare efectiva). Au fost regândite din temelii toate dimensiunile activitatii I.C.R. V-ati plâns ca nu ati fost consultat în privinta postului de referent. Poate acum câteva luni nu se putea face acest lucru, dar acum situatia este cu totul alta. Pentru scoaterea la concurs a postului de referent pentru I.C.R. Tel Aviv mi s-a solicitat o descriere amanuntita, iar cerintele pentru concurs vor fi cele pe care eu însami le-am formulat, în acord cu necesitatile reale ale I.C.R. Tel Aviv. A fost regândit modul de evaluare a activitatii I.C.R.-urilor prin consultarea directa a tuturor directorilor.Desigur, în orice institutie apar si disfunctionalitati, iar birocratia tine de un suprasistem.Cine nu întelege aceste lucruri si se blocheaza la acest nivel este neadaptat si nu va putea sa schimbe niciodata nimic. Ati marturisit ca ati venit sa reformati o institutie: sunteti asemeni unui luptator care se sperie de propriile arme. Va plângeti ca ati facut benevol sau voluntar lucruri care tin direct de fisa postului dumneavoastra sau ale subalternilor pe care îi coordonati. Cine ati fi vrut sa le faca?Propunerea ca directorul de institut sa fie si atasat cultural denota o necunoastere a atributiilor (diferite) pe care cei doi le îndeplinesc, fara a exclude posibilitatea ca atasatul cultural sa organizeze evenimente culturale. Daca adaugam la acestea si lipsa de personal în ceea ce priveste institutele din strainatate, va întreb cum ati fi reusit, pe lânga atributiile de director de institut, sa le preluati si pe cele de atasat cultural? si oare nu presupune de la bun început aceasta dubla functie o dubla coordonare?Consider ca ati fost, pur si simplu, depasit de situatie. Noua strategie lansata de conducerea I.C.R. Bucuresti si, în genere, noul mod de lucru, performant, tehnologizat, responsabil, v-au facut sa realizati ca volumul de munca si calitatea solicitate sunt prea mari. Decât sa încercati sa faceti fata, este mai simplu sa invocati dubla coordonare si disfunctiile ei pentru a parasi victorios scena.De fapt, la I.C.R. (atât în tara, cât si în strainatate) se lucreaza enorm (cu personal putin) pentru a promova întelept cultura româna. Nu domnul Patapievici hotaraste câte posturi pot fi scoase la concurs, cât de mare va fi bugetul pentru 2007 (ceea ce vi s-a cerut a fost doar o proiectie bugetara) sau când va fi el comunicat, ce documente sunt necesare pentru a efectua legal operatiuni contabile sau de alta natura. Totusi, domnul Patapievici se zbate inclusiv pentru ajustarea cadrului legal de functionare a I.C.R. Nu este suficient pentru a arata ca se doreste o reforma cu adevarat de profunzime?Din afara, gestul demisiei, pentru un necunoscator al multelor fire ce se tes înauntru, pare unul demn de lauda. Ma întreb de ce oare nu sunt la fel de mediatizate în presa româneasca proiectele de mare succes cu care I.C.R. se poate mândri în ultimul timp? Daca I.C.R. din Paris nu era deloc cunoscut, domnule Portocala, când v-ati prezentat la post, nu era cazul sa va dati demisia, ci sa îl faceti sa fie cunoscut. Dar se pare ca acest lucru a fost mult prea dificil.