Cui i-e frica de Regele Arthur?- un atelier al Fundatiei Calea Victoriei in patru intilniri sustinut de Vladimir Agrigoroaei, din 15 iulie, 18:30
Legenda regelui Arthur, cu cavaleri si domnite, turniruri, confruntari periculoase, maini taiate si armuri sparte, saruturi furate, iubiri tainice si cautari ale Sfantului Graal, este numai partea vizibila a unui iceberg urias. Sub apa, in inima lui, zac o multime de secrete fie bine ascunse, fie mai mult sau mai putin cunoscute, mai mult sau mai putin frumoase.
Desi nu stim prea bine daca regele Arthur a trait sau nu cu adevarat, cu siguranta ca personajul despre care aflam cu totii astazi nu este cel care ar fi putut trai intr-un ev indepartat, ci acela care s-a plimbat prin mintile si sufletele multor oameni, cei mai multi dintre ei medievali. Intocmai unui telefon fara fir, regele acesta legendar si-a schimbat dintr-un veac intr-altul infatisarea, vorbele, gandurile si faptele.
De la un secol la altul s-au pus pe seama lui tot felul de peripetii si in cele din urma s-a ajuns la o poveste devenita de acum clasica : nascut din pacat, Arthur este sortit sa fie mantuitorul Britaniei. Scoate sabia Excalibur din piatra, se lupta cu dusmanii din insule si de pe continent, devine rege, domneste la Camelot, se casatoreste cu Ginevra, aduna pe cavalerii sai dragi in jurul unei Mese Rotunde, ii trimite sa caute Graalul, iar la urma, dupa ce-si infrunta in lupta fiul, pe Mordred, ajunge grav ranit in Avalon, unde asteapta, ca toti mantuitorii, sa se reintoarca pe pamant pentru a face dreptate.
Noi vom povesti despre regele Arthur vrute si nevrute, dar mai ales vom scormoni plini de curiozitate in fiecare secol, in fiecare autor, sculptor, pictor, compozitor sau regizor. O sa-l cautam pe regele Arthur prin mintile si sufletele tuturor celor care, indragostiti de el, au vrut sa-l faca mai bun, mai frumos si mai curajos. Iar la urma o sa scormonim cu acelasi interes si in propriile noastre minti, pentru a vedea ce credem noi despre Arthur si cum vrem iarasi sa-l schimbam. O sa facem ceea ce specialistii numesc pompos « arheologia mitului ». Adica o scormoneala organizata.
1. Copilaria regelui Arthur. Mama, tatal si bunicii. Cu ce se juca cand era mic.
Cu acest prilej o sa stam de vorba despre parasirea Britaniei de catre romani, despre regatele celtice de dupa aceea, despre framantarile si luptele de pe atunci, si despre cum la un moment dat oamenii l-au inventat sau cunoscut pe Arthur. Vom povesti despre dovezile care sunt invocate pentru a demonstra ca regele Arthur a existat, dar si despre cele care spun ca totu-i o « minciuna ». O sa povestim apoi despre felul in care niste calugari au inceput sa schimbe incet-incet legenda, cum dintr-un razboinic ca multi altii Arthur a devenit rege, cum a inceput sa aiba o curte, un castel, niste supusi si o regina.
- vom vedea: tot soiul de harti, reconstituiri, poze de situri arheologice si obiecte, desene, dar si cateva bucatele de text.
2. Despre cat de razboinic era regele Arthur in tineretile lui legendare.
Dupa cucerirea Angliei (1066), regii normanzi au incercat sa-l « fure » pe Arthur de la galezi si in cele din urma au reusit. Atunci s-au scris primele texte latinesti despre regele legendar, tot atunci avem si primele reprezentari artistice. Arthur circula din gura-n gura peste tot si devine modelul regilor Angliei. Henric al II-lea ii inventeaza mormantul la Glastonbury, Richard Inima-de-Leu isi face o sabie Excalibur, iar Edward I ii invoca mostenirea atunci cand porneste sa cucereasca Scotia si Tara Galilor.
- vom vedea: foarte multe reprezentari arturiene, fie in sculptura, fie in pictura, ba chiar si-un mozaic din Italia de sud, fotografii a tot felul de locuri, alte harti, alte desene, alte reconstituiri, dar vom mai vedea si cate o bucatica din vreun text ; si (sa nu uit !) vom asculta niste cantece ale unor trubaduri.
3. Cum si-a trait Arthur maturitatea « literara ». Iar pe urma cum a murit putin.
Tot in vremea acelor regi ai Angliei, Arthur a ajuns si pe continent, mai ales in Franta, unde a cunoscut un succes nebanuit. Atunci a aparut prima oara Masa Rotunda in legenda, si au inceput sa se compuna povesti nenumarate despre cavalerii ei, atunci a aparut Graalul, tot atunci auzim de Camelot. Legenda regelui Arthur prindea proportii din ce in ce mai mari, si, pentru ca literatura franceza era cea mai importanta dintre cele medievale, a fost exportat in Germania, in Italia, in Norvegia, in Islanda, in Spania, ba a ajuns si in Serbia, iar din Serbia la bielorusi. Dupa Renastere soarta lui nu a mai fost atat de fericita. Treptat, cavalerii n-au mai fost interesanti si incet-incet legenda regelui Arthur n-a mai crescut, ba din contra, prin secolul al XVII-lea s-a stins. Murise, cel putin la nivel literar…
- vom vedea: multe statui, multe fresce, picturi, piese de mobilier si tot soiul haine cu scene arturiene pe ele, vom asculta cateva cantece ; vom citi cateva scurte bucati de texte, caci fara ele nu se poate.
4. Scheletul din dulap. De ce ne mai jucam inca cu legenda regelui Arthur.
Acum vreo 200 de ani, englezii au fost cei care l-au redescoperit, dar l-au pastrat asa cum se aflase in ultimul lui stadiu legendar. Mai tarziu l-au descoperit americanii, iar mai nou il reclama galezii. Pe urma, o data cu aparitia filmului catre secolul XX, Arthur a explodat in cinematografie. Regizorii si scenaristii au descoperit in el o mina de aur, s-au jucat cu legenda lui in fel si chip, cand prezentand-o ca pe-un mit, cand folosind-o ca opera de arta, cand cautand in spatele ei un adevar istoric. Toate acestea formeaza astazi pe regele Arthur cunoscut noua. Si pe care va trebui sa-l disecam cu rabdare, in functie de ultimele povesti pe care le-am aflat despre el la cinema.
- vom vedea: foarte multe fragmente de film, muzici, tablouri, gravuri, benzi desenate si (ca de obicei) alte cateva mici bucatele de text.
Vladimir Agrigoroaei este doctorand la Centre d’Etudes Supérieures de Civilisation Médiévale (Poitiers, Franţa) cu o teză despre primele traduceri în franceză (secolele X-XII). Detine master la Centre d'Etudes Supérieures de Civilisation Medievale (Poitiers, Franţa) si la Universitatea Naţională de Artă Bucureşti, Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, « Legenda arturiană în secolul al XII-lea. Arhivolta de la Modena ». Este licenţiat al Universitatii Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Departamentul de Filologie Clasică, « Avatarurile regelui Arthur ».
Iunie 2008
