Societatea spre care tindem, vrem nu vrem, are in mecanismul sau economic si partea artistica, o inglobeaza si pe ea in tavalugul exploziv al economiei de piata. Artistul trebuie sa intre intr-un circuit al valorilor si asta se face si cu sprijinul, efortul curatorului. Sunt elemente liant, de echilibru.
Artistul trebuie sa aiba demitatea in garda, efortul sau creator trebuie sa-l inalte, nu sa il coboare in umilinta si nevoi. De multe ori se profita de disperarea materiala a creatorului, acesta ajungand in postura de a da aproape pe nimic fructul efortului sau.Asa apar profitorii, chilipirul, in detrimentul artistului, ce sa mai vorbim de cota...devine fantezie.
In Romania comertul cu arta e inca in faza experimentala, fata de vecinii nostrii europeni, avand experienta si istorie in spate. Cuvintele incearca sa arate nemultumirea fata de un sistem hibrid, dar deja viciat de cei care vehiculeaza in mod hazardat palierul artist-arta-negociator-cumparator.
Sa le luam pe rand. Incepem cu artistul, cazna lui creatoare, efortul sau intelectual, demersul sau. Unde duce? Produsul. Care? Arta! Trebuie sa inceapa sa fie privita ca o marfa. Suna mercantil, dar sa nu uitam ca are
si iz metafizic. Cum sa se combine amandoua, sa dea bine...tine de negociator, curator, PR etc, tot acelasi lucru vrea sa insemne.
Negustoria trebuie sa devina, sa se raporteze la actualitate, nevoi si cerintele pietei venite din partea unei categorii de oameni doritori de arta. Cine sunt acestia? Pot sa fie oameni slefuiti, cu dare de mana, dar
si oameni mai putin initiati, dar dispusi sa investeasca in arta.
Munca negociatorului trebuie sa fie convingatoare, dar si mai convingatoare trebuie sa fie lucrarea in sine. Cel cu educatie si bani nu prea poate fi pacalit. Asa ca marfa trebuie sa fie de calitate, pentru a putea convinge. Ce inseamna asta? Negociatorul trebuie sa fie foarte bine educat, sa faca o diferenta obiectiva intre bun si prost, calitate, sa vada valoarea, nu sa bajbaie.
Ar fi cazul ca in cadrul galeriilor de arta sa apara personal calificat. Sa exercite, pe langa rolul de prezentare a obiectului artistic si pe cel de indrumare, sfatuire a eventualului cumparator, educarea lui. Trebuie sa adaug, cu regret, ca am fost sfatuita sa fac floricele pe cimpii, Bucurestiul in "splendoarea" lui, adica ce se cam vinde acum. Incet, incet trebuie schimbata optica, arta nu se confunda cu turismul, suvenirul de gang.
Efortul cumparatorului nu tine doar de bani, ci si de intelegerea mesajului. Orice lucrare are un mesaj. El trebuie sa fie profund, sa faca trimiteri la zona sensibila a umanului, nu doar cromatic, senzorial. Se fac pasi marunti, dar incepe sa se contureze o directie spre profesionalism.
Artistul nu trebuie sa faca efortul negocierii, mananca din timpul creatiei, energie, este o alta meserie. E greu ca artist sa negociezi, uneori o faci incoltit de o situatie materiala precara, ducand la un compromis. Crearea acestei meserii, de negociator, curator, PR, apare ca o nevoie, o protectie a artistului, a ierarhizarii valorilor, o orientare, adaptare la piata. Trebuie sa inceapa functionarea unui sistem bine pus la punct, cu strategie, anume crearea unui comert de arta profesionist, cu valoare palpabila.
Creatorul trebuie sa se bucure de recunoasterea si valoarea lui cat este in viata, nu cand si-a luat adio de la cele pamantene. Pentru el nu mai conteaza, ar trebui sa aiba importanta viu. Ironia sortii face ca reevaluarea sa se faca tarziu, cand el nu mai exista fizic.
Sa speram ca toate acestea se vor aseza, organiza, ducand la o buna functionare a unui sistem ce va capata contur si la noi.
Aprilie 2006
